Totul e “alternativ”
O melodie buna este cea care îţi marchează o zi plăcută sau mai tristă, nu contează. În momentul în care reasculţi melodia , simţi ce ai simţit prima dată, ce ţi-a trecut prin cap sau cum ţi-a săltat inima, cum ai tremurat de emoţie sau ai răbufnit în plâns. Presupun ca astfel se defineşte melancolia, iar dacă o melodie, o fărâmă muzicală te-a atins într-un fel nu o vei uita niciodată şi vei trăi şi retrăi trecutul. Una dintre aceste melodii este pentru mine “solitude”, cea care a cucerit fanii acestei trupe. La concerte toţi aşteaptă cu o emoţie de nedescris momentul în care chitaristul redă primul riff din melodie.
Grimus este cu certitudine una dintre trupele bune din Cluj. Cei şase s-au unit într-o formulă reuşită şi au început să zdrăngănească. Rezulatul? Hm, foarte bun, pe placul nostru, fanilor rock-ului alternativ, al muzicii care caută să aducă ceva nou, un element inovativ, care poate fi chiar un megafon, de ce nu?
În momentul în care Bogdan (solistul) părăseşte scena cu megafonul în mână şi pătrunde în public, te convingi că biletul de intrare a meritat toţi banii, absolut fiecare bănuţ.
Regăseşti în muzica lor o anume agresivitate, energie, versuri demne de citat şi fredonat, bass-ul impunător, solo-uri de chitară remarcabile, o voce stridentă, uneori plăcută, ritmuri săltăreţe, toate înglobate într-o trupă, Grimus, în şase membri care îşi dau sufletul pe scenă pentru publicul însetat pentru ceva nou. Dacă aş zice revigorant aş exagera şi tot ce am enumerat ar suna a kitsch, sau poate nu?
Să se convingă fiecare la concertul din 31 ianuarie din Music & Irish Pub ( ora 21, preţul- nu contează)
Au mai rămas multe de scris despre Grimus. Totuşi nu e intenţia mea să îi glorific. Au concertat în Bucureşti unde încet au devinit un “must “ pentru cluburile gen “Lăptăria lui Enache”, au cantat la Stuffstock, au reprezentat România la GBOB (Global Battle Of The Bands) la Londra şi m-au cucerit cu o melodie, dar nu sunt singura. Have a bite, they don’t bite.
