Poze: Povestea Povestilor @ My Way Club – 20 octombrie 2010
Supraaglomeraţie – cuvântul probabil cel mai caracteristic pentru seara trecutǎ, când My Way a invitat clientela sa fidelǎ la un spectacol de teatru, cum nu a mai vǎzut: Povestea poveştilor, inspiratǎ din cunoscuta operǎ a lui Creangǎ. Problema este cǎ unii nici acum nu erau sǎ vadǎ nimic, având în vedere prost gândita organizare: cum fetele aveau intrare liberǎ, s-au adunat în numǎr impresionant / exagerat de mare în local, vizibilitatea devenind privilegiul celor din primele rânduri.
Lǎsând însǎ deoparte “micile” inconveniente, atenţia cade în primul rând pe curajoasa temǎ aleasǎ. Inspiratǎ din cea mai îndrǎzneaţǎ operǎ a lui Creangǎ, scrisǎ între 1877-1878, piesa de teatru jucatǎ de membrii teatrului Tandem din Piatra Neamţ a urmǎrit ţintirea exactǎ a clientelei unui café-teatru, contemporanizarea temei fǎcǎndu-se prin îmbinarea textului scriitorului moldovean cu lucrǎri ale regretatului Mircea Nedelciu, cǎteva pagini ale iconoclastului erudit Luca Piţa şi 4 cântece ale Adei Milea.
Povestea poveştilor, cunoscutǎ şi drept Povestea Pulei (titlu care probabil a atras mulţi spectatori anunţând tema de interes general şi comicul de situaţie bine conturat), începe prin prezentarea unei filmǎri pentru televiziune, unde urma sǎ se joace aceastǎ piesǎ de teatru. Din pǎcate presupusa lipsǎ de actori duce la necesitatea celor doi rǎmaşi sǎ joace majoritatea rolurilor, unele fiind într-un final preluate chiar de spectactatori. Povestea în poveste integreazǎ şi pǎţania ţǎranului lui Creangǎ, care, luându-i peste picior pe Dumnezeu şi Sfântul Petru, se trezeşte cu o recoltǎ de organe genitale masculine în loc de porumb. Când ţǎranul reuşeşte sǎ vândǎ rodul muncii sale, îşi dǎ seama de succesul acestui nou produs, îndeosebi plǎcut de jupâneasǎ. Probabil nu e nevoie sǎ fie descrise reacţiile publicului când i se împǎrţeau ştiuleţii cu formǎ neortodoxǎ, sau când asista la satisfacerea jupânesei cu acel obiect magic.
Spectacolul fiind o încercare de a determina spectatorul sǎ “accepte şi sǎ manifeste acelaşi spirit liber cu care a creat si acţionat Creangǎ”, în final şi-a îndeplinit scopul. Totuşi nu trebuia ignoratǎ critica fin strecuratǎ printre rânduri: sub pretextul sexului, spectacolul urmǎrea cu o privire sarcasticǎ sǎracia dintotdeauna a românului simplu, care pentru a-şi asigur traiul, trebuie sǎ abordeze încontinuu noi cǎi de gândire. La sfârşitul piesei unul dintre personaje subliniazǎ în ton cu restul piesei: “O altǎ viaţǎ de-am avea, altfel ne-am bate joc de ea, o altfel de p…ǎ de-am avea, poate am putea schimba ceva.”
In ciuda decorului modest şi a supraaglomeraţiei, se poate spune cǎ spectacolul a fost un succes şi are, dupǎ cum subliniazǎ şi “supradotata” actriţǎ Maria Hibovschi, a cǎrei prestaţie parcǎ a ţinut în picioare întregul spectacol, “prizǎ la public”.
Pentru cei care de abia acum s-au decis sǎ vizioneze piesa, vestea bunǎ este cǎ grupul teatrului Tandem se va întoarce pe 5 noiembrie în Roland Garros.
Denisa Seician
Galerie foto:
Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr
