Jazz-ul întruchipat: Teodora Enache! Aseară publicul Diesel-ului a avut onoarea de a asista la un eveniment de clasă semnat de vocea neagră în pielea albă. Lansarea noului album “A child is born” a adus-o pe artistă împreună cu invitaţii ei: Istvan Gyarfas la chitară şi Balazs Berkes la contrabas, pe meleagurile Clujului, între fumul greu de ţigară şi paharele de vin cu vagi urme de ruj de buze. Aşteptată ca deobicei, Teodora Enache a urcat pe scenă după o scurtă introducere emoţionantă, ea fiind descrisă ca fiind cea cărei Johnny Răducanu la naştere i-a suflat în ureche swing-ul. Un scurt intro realizat de jocul armonic al celor doi instrumentişti, apoi Teodora a ,,îmbrăcat” scena. Nu a trebuit mult, şi primele acompanieri din partea publicului nu s-au lăsat aşteptate, ba chiar, în spatele sălii se puteau zări ici colo siluete care se încolăceau fin în jurul sunetului îmbătător.
Teodora, o vie dovadă a esenţei bucuriei, a avut o prestaţie inspirantă. Descoperindu-şi menirea încă din tinereţe, ea avea zilnic întâlniri cu jazz-ul, pe care pe atunci nu îl cunoştea nici măcar teoretic, fiind convinsă de inventarea unui nou stil muzical. Studiile de matematică nu au oprit-o să îşi urmeze visul, ea urmând cursuri de canto la “Academia de Muzică” din Iaşi, cursuri “Rhythm and Bongos” cu Maurice de Martin şi nu în ultimul rând cursuri de canto, improvizaţie şi armonie cu Edmond Deda şi Johnny Răducanu, cel din urmă devenind iniţiatorul ei în descoperirea forţei creatoare proprii. Impunerea unui stil aparate alături de marele artist a fost pentru Teodora poate cea mai mare încercare de care a avut parte.
Debutul tinerei din 1993 la “Festivalul de Jazz” din Sibiu a fost un prim pas către o carieră fulminantă, premiată în nenumărate rânduri. Scenele internaţionale din Germania, Rusia, Italia, Franţa, Elveţia şi SUA s-au simţit onorate să o găzduiască pe artista română. Forând în adâncurile ei, artista a descoperit forţe creatoare nebănuite şi aparent interminabile.
Devocarea aceasta totală a putut fi observată şi pe scena clubului Diesel, unde Teodora părea la fel de surpinsă de sunetele mulate perfect pe acordurile celor două instrumente ca şi amatorii jazz-ului de calitate, aflaţi în sala obscură. Această joacă juvenilă cu sunete, în timpul căreia artista ba se plimba cu ele de mânâ, ba sărea peste, le călca în picioare, le mângâia blând, le certa cu asprime, le ridica pe umeri sau plutea pe ele, dovedeşte această legătură specifică a artistei cu jazz-ul considerat esenţa propriei vieţi. Dupǎ cum recunoaşte şi ea: “Jazzul cere o anumitǎ structurǎ mentalǎ, cere sǎ fie gustat cu anumiţi centri gustativi, este o artǎ spontanǎ, vie. Poate fi iubit pe cale mentalǎ, prin cunoaştere, sau instinctiv, simţi cǎ acolo se întamplǎ ceva care are legaturǎ cu tine. Fiind creat atunci, este o anumit energie care se degaja, artistul devine ca terapeutul care vindeca”.
O seară de o căldură deosebită, intimă şi inspirantă, o seară alături de Teodora Enache, artă care “trăită” devine un drog spiritual.
Denisa Seician
Galerie foto:
Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr
