Iubitorii de muzici din Cluj sunt familiari cu Andrei Puiu şi cu concertele sale, cântate mereu cu zâmbetul pe buze. Puţini ştiu însă că, de exemplu, el este medic rezident în radiologie-imagistică aici, în Cluj, ori că în 2010 a parcurs de unul singur 900 de km prin Spania, pe traseul El Camino de Santiago. Lăsând la o parte detalii frumoase de genul, Andrei e, înainte de toate, un etern îndrăgostit de muzică. Află din interviul următor care ar fi coloana sonoră perfectă pentru o plimbare prin Cluj ori ce pregăteşte pentru următorul său concert, de joi seară, din L’Atelier Cafe.
Ce asculţi acum?
The Mars Volta – Desperate Graves
Ştim că eşti medic rezident în radiologie-imagistică – cum se împacă chestia asta cu muzica?
Deocamdată mai mult decât bine, pentru că îmi oferă ocazia să-mi împart cum doresc programul de după-masă, când mă întorc de la clinică, şi îmi lasă suficient loc şi studiului individual (atât cel muzical, cât şi cel medical). Pot să zic că le-am nimerit destul de bine pe amândouă în combinaţie.
Dacă muzica ar fi o ramură a biologiei, care ar fi aceea?
Cred că s-ar potrivi în sfera geneticii, pentru că are o parte ştiinţifică, echivalentă a teoriei muzicale, şi una lăsată pradă hazardului inspirat, o melodie care pleacă de la o idee.
Cum ai în minte concertul ideal?
Îmi vine greu să găsesc doar un concert ideal, dar o variantă ar fi undeva la munte, de exemplu în Retezat, sau mai bine în Padiş, într-o poiană, fără scenă, şi doar cu instrumente acustice neamplificate, cândva la apusul soarelui. Poate că e decorul de vină pentru imaginea asta care mi s-a creat acum în cap, dar mi-ar plăcea să încerc aşa ceva.
Cel mai intens moment din viaţa ta şi ce piesă ar fi mers de minune ca soundtrack?
Parcurgerea traseului El Camino de Santiago, cu “Place to Be” a lui Nick Drake.
3 albume care ţi-au schimbat viaţa / felul în care vezi muzica.
Cu foarte mare dificultate, le aleg pe primele care îmi vin în cap: Jeff Buckley – “Grace”, pentru geniul care a fost el cândva; Deftones – “White Pony”, pentru că e cântat cu mult feeling; Queens of the Stone Age – “Songs for the Deaf”, pentru că e rock’n’roll-ul anilor în care trăim.
Numeşte coloana sonoră perfectă pentru o plimbare prin Cluj.
O să alcătuiesc un traseu pentru o plimbare nocturnă, pentru că mai fac asta ocazional: acasă (Jeff Buckley – “I Woke Up in a Strange Place”) – strada Horea (The Memorials – “GTFOMF”) – strada Dragalina (Tricky – “Poems”) – Parcul Central (Massive Attack – “Live With Me” şi Pearl Jam – “Garden”) – Calea Moţilor (Jeff Buckley – “You & I) – strada Piezişă (N.E.R.D. – “Things Are Getting Better) – strada Pasteur (Deftones – “The Boy’s Republic”) – strada Cireşilor (The Mars Volta – “Halo of Nembutals”) – strada Republicii (UNKLE – “Follow Me Down”) – strada Avram Iancu (Queens of the Stone Age – “You Can’t Quit Me Baby”) – strada M. Kogălniceanu (Puscifer – “Momma Sed”) – strada Baba Novac (Peeping Tom – We’re Not Alone) – Piaţa Mihai Viteazul (Incubus – “Beware! Criminal”) – strada Decebal (Cancer Bats – Lucifer’s Rocking Chair) – acasă (Fink – “Trouble’s What You’re In”).
Ce pregăteşti pentru concertul de joi, din L’Atelier Cafe?
Tocmai acum fac playlistul. E un pic neobişnuit pentru mine, să-l fac cu o zi înainte. De obicei îl pregătesc chiar înainte să incep sau de multe chiar în timpul concertului. O să încerc câteva piese mai puţin cunoscute de la trupe foarte cunoscute şi câteva de pe albume solo ale muzicienilor care fac parte din acestea. În rest, e surpriză. Chiar şi pentru mine.
photo credit: Sorana Suciu
Interviu realizat de Dan Vamanu.
