Party-ul The Breakbeat Legacy, din 16 februarie @ Club Xen, are legatura, in mod evident cu genul breakbeat al muzicii electronice. Un sub gen electronic prea putin prezent in ultima vreme, nu doar pe piata romaneasca (aproape inexistenta pe aceasta nisa) ci si in Occident.
In continuare incerc sa inteleg de ce breakbeat-ul nu capata suficienta atentie, din moment ce este o muzica foarte dinamica, potrivita pentru dans in contextul unor petreceri cu muzica electronica. Poate pentru ca maselor le este mult mai usor sa digere stiluri ca house (cu toate subgenurile aferente) sau tehno, asa numita muzica 4/4, pe care de altfel, o ascult si eu cu placere. Ei bine, surpriza, si breakbeat-ul este tot in categoria 4/4, de vreme ce masurile in aceasta muzica sunt rareori compuse. Atat ca ritmurile sunt, intr-adevar, sincopate si “rupte”, de unde – nu-i asa- si denumirea de breakbeat. Dar asta nu este ceva nou; inca din anii 1920, 1930, in muzica jazz sau swing, aceste break-uri erau super prezente (isi cam faceau de cap tobarii si cam toti instrumentistii) si oamenii dansau…mult. Jazzistii faceau sesiuni de cate 7-8 ore pe noapte, improvizatie maxima, astfel ca nicio seara nu semana cu cealalta la playlist, insa oamenii tot dansau. Deci, break-urile nu sunt de vina…doar i-au inspirat si pe break-danceri 🙂
Important de stiut este faptul ca breakbeat-ul nu a murit niciodata, el a evoluat incontinuu, fiind intr-un progres perpetuu. Ca orice alt stil, breakbeat-ul se adapteaza la curentele actuale, constructia ramanand broken-beat, dar restul elementelor putand fi, de exemplu, de dubstep. Odata ce dubstep-ul s-a impus puternic pe piata, breakbeat-ul a preluat automat elemente ca joaca obsesiva cu rate-ul de la LFO (Low Frequency Oscillator) – efectul acela de ‘wobble’ cum ii spune lumea. Nu stiu daca asta e sanatos sau nu si nu este neaparat ceva nou. “Schema” cu “wobble-ul” era binecunoscuta de producatorii audio cu mult inainte. Ba chiar a si fost folosita in multe piese breaks din perioada 2002-2006 sa zicem. Insa nu s-a abuzat de aceasta tehnica, in consecinta nedevenind un trend. Dar a avut Skrillex grija sa se ocupe de asta 🙂 Nu ca as avea ceva cu Skrillex, chiar e un producator bun.
Long story short, din fericire mai exista o mana de oameni si la Cluj care aduc din cand in cand cate un beneficiu breakbeat-ului (si Clujului), organizand petreceri cu artisti foarte buni pe aceasta zona muzicala. Asta incercam si noi cu party-ul de sambata, 16 februarie, la Club Xen, Cluj-Napoca.
“The Breakbeat Legacy” vi-l prezinta in premiera la Cluj-Napoca pe HENRY D, owner-ul celebrei case de discuri de breakbeat, BOMBTRAXX, USA!
HENRY D a infiintat in 2006 BOMBTRAXX Records, o casa de discuri axata pe muzica breaks, unde “si-au facut casa” nume mari ca Specimen A, Kid Digital, Beta, Rektchordz, Dilemn sau Far Too Loud. In 2007, Henry a lansat o a doua casa de discuri, High Grade Recordings, tot breakbeat, care a primit rapid sprijinul unor artisti cu greutate ca Hybrid, General Midi, Elite Force, Meat Katie, Annie Nightingale si multi altii. Ca sef de casa de discuri, Henry D a reusit, prin selectia sa riguroasa de artisti si releasuri, sa cucereasca topurile de breaks de pe mapamond. Ca Dj, a calatorit prin USA, UK si Spania, activand incontinuu pentru a sprijini miscarea breaks la orice nivel.
Eu reprezint cu mandrie legendara casa de discuri de breakbeat, Sound Of Habib, din Suedia, care activeaza inca din 1999. Capul acestui label, Johan Soh Olofsson, este de asemenea un tip care ar trebui sa primeasca premiul Breakspoll la categoria “Outstanding contribution to breakbeat”. La Sound Of Habib activeaza nume grele ca Beta, Karton, Jariten, Left/Right si al nostru roman, Mesmer. Multe dintre releasurile acestor labeluri plus multe alte muzici breaks de cea mai inalta calitate, Sambata, 16 februarie @ Club Xen, la “The Breakbeat Legacy”.
Multumim Cluj Life si U-Man Shop pentru sprijin!
Angel Rusu (Blanilla)
