Întârzii

Home $ Articole $ Editorial $ Întârzii

by | Apr 1, 2015 | Editorial

Am prostul obicei să întârzii. Întârzii cam peste tot unde mă duc și în special la facultate – în anul ăsta universitar am întârziat în 9 din 10 cazuri. Și asta nu pentru că aș fi nepăsător sau motivat. Sunt cel mai motivat și bineintenționat om pe care îl cunosc, problema e că sunt superleneș și distrat. Mie îmi ia cam 30-40 de minute să ajung la facultate de acasă, în funcție de trafic. Asta înseamnă că dacă am curs de la 10 și la 9.10 dau de un articol lung de pe net, articolul ăla e cea mai interesantă chestie din lume și o să stau să-l citesc împreună cu comentarii, reacții și linkuri adiacente. Sau câteodată e o melodie faină pe care încep să o ascult pe repeat de la 9. La 9.27, când e ultima șansă să mai ajung cu bine, decid că sunt prea lipit atunci de ea, zic „bag picioru” și o mai ascult de două ori. Se face 9.35, eu îmi pantalonii pe cap și bocancii în mâini și fug la autobuz. Ca apoi să întârzii.

Asta e una, dar au fost destule situații când m-a prins 3 noaptea și aveam curs de la 8 a doua zi. Eu dacă am mai puțin de 4 ore de somn mă trezesc foarte greu spre deloc, în sensul în care îmi pun alarme la două telefoane și laptop, alarme care bubuie la 7 dimineața și sunt oprite aproape instantaneu de mine în semitransă. Degeaba au snooze și sună peste 5 minute, că m-am învățat: îmi dezvolt imunitate la sunet și de la a doua alarmă încolo, și cele mai ucigașe riffuri de deathmetal devin dulci melodii de cutiuță muzicală. În cel mai rău caz, se integrează cu visul și ajung să visez armaghedoane și războaie civile până la 12, când mă trezesc înjurând de toți morții și sfinții facultatea și viața și piaza rea și mai ales pe mine însumi. Așadar, o soluție de criză în momentul când îmi pică ochii pe ceas la 3 și știu că risc să nu mă mai trezesc e să nu mai dorm deloc. Trag aer în piept, suspin o dată și, cu ochii împăiănjeniți și mâna lipită, continui navigarea pe blestematul Internet până la dimineață, scriind, lucrând, învățând, culturalizându-mă, dar de cele mai multe ori belind vremea aiurea. Astfel se face că dimineața tot întârzii miraculos la facultate, iar apoi adorm de minim 10 ori în timpul cursului, precum ilustrează o arhivă impresionantă de poze făcute de colegi.

Desigur, fiind un soi atât de rău e necesar să-mi creez niște scuze justificatoare și ajung în sinea mea să dau vina pe alți factori: timpul, orarul, viața, profii. Mai ales că am câțiva profesori care sunt hiperfixiști și nu te lasă decât dacă intri la fix, sau la următorul fix. Altfel – absent. Și ei sunt tot ăia care au regim de austeritate cu gen 4 absențe maxim pe lună. Păi măi  fratelemeu, ce-i cu teroarea asta? Adică suntem la școală, sau ce? Imediat o să mă pui să ridic mâna când vreau la baie. Mai ales că nu e învățământ obligatoriu. Facultatea e ceva ce ți-ai ales din interes personal, nu poți să obligi studenții să se ridice la standardele astea; dacă lipsesc la cursuri e baiul lor, o să aibă probleme tot ei la examen, lasă-i în pace. Facultatea e o comunitate, nu armată. Na, și culmea, că tocmai ura față de aceste chestiuni parcă mă face să-ntârzii, masochist și inconștient-intenționat, mustind acru față de acesată față neatrăgătoare a universității, înjurând în gând sistemul și profesorii și tot, și ajungând la megalomane și becalice gânduri de genul „păi eu te plătesc, mă, și tot tu mă tragi de ureche că întârzii?”, asta în timp ce fug către Universitate, ca să intru apoi obidit la oră și să-mi reamintesc că sunt o persoană groaznică.

Până la urmă, judecând cu capul lucid, e tot vina mea: alții se descurcă și eu nu, deci trebuie să-mi organizez mai bine timpul. Dar acuma, serios, dragi profesori, puteți să anulați regula aia cu oră fixă? E singura șansă să ajung la fix.

Şnur

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!