Increderea, dragostea, acceptarea, susţinerea şi maturitatea celor care ne îngrijesc în copilărie sunt pietrele de temelie ale viitoarelor iubiri și stime de sine.
Criticismul, indiferenţa, abuzurile, conflictele şi “răsfăţul” excesiv de care am avut parte în primii ani ai vieţii pot sta la baza imaturităţii, neiubirii de sine şi a complexelor de inferioritate, “compensate” uneori distructiv prin complexe de superioritate ale viitorului adult.
Chiar dacă avem nevoie întotdeauna de respectul şi acceptarea semenilor noştrii, pe măsură ce creştem sunt necesare şi alte mecanisme care întreţin o imagine pozitivă despre noi înşine.
Cultivarea propriilor aptitudini şi talente, capacitatea de a lupta pentru ceea ce ne dorim, abilităţile de comunicare şi de rezolvare a problemelor de viaţă, sunt indispensabile pentru a ne autovaloriza realist.
Influenţabilitatea, naivitatea, sau, la polul opus, suspiciozitatea şi neîncrederea în ceilalţi, au în comun sentimentul de vulnerabilitate în faţa propriilor decizii de viaţă sau a relaţiilor cu cei din jur.
Toate aceste aspecte sunt implicate în majoritatea tulburărilor psihice cu care ne putem confrunta: anxietate, depresie, fobie socială, dependenţă, conflicte de cuplu etc.
Vă invităm să găsim împreună cele mai bune modalităţi practice de a ne simţii în armonie cu noi înşine şi cu cei care ne înconjoară.