Poate te-ai întrebat cum este să lucrezi în industria ospitalității, ce te poate motiva să evoluezi și să nu privești job-ul de ospătar ca fiind ceva temporar, așa că astăzi începem o nouă serie de interviuri cu oameni din Cluj care au grijă de noi imediat ce le-am trecut pragul localului.
Am stat de vorbă cu Tudor Vlad şi Eleonora, sau pe scurt, Nora, de la Off the Wall pentru că auzisem noi că cei doi au poveste destul de interesantă în spate. Pe care am aflat-o şi am dori să o împărtăşim şi cu voi.
Nora desenează, joacă tenis, are 27 de ani şi e managerul general al restaurantului. A început ca ospătar, trecând pragul de la Off the Wall chiar la 3 zile de la deschidere, iar apoi a avansat în grad în decursul a 7-8 luni. În ciuda faptului că a terminat Liceul de Arte, a ales Facultatea de Studii Europene în engleză, pe care a abandonat-o după 2 ani, căci nu se dovedise a fi ceea ce se aştepta. A început să profeseze ca ospătar doar pentru a câştiga nişte bani în plus, a fost tot mai atrasă de această meserie, a început să facă diverse cursuri şi, într-un final…
Am realizat că nimerisem într-un domeniu artistic, care te lasă să creezi, faţă de un job la birou, care e super restrictiv.
Tudor, pasionat de tango argentinian şi mersul pe bicicletă, este în prezent ospătar, acesta fiind primul lui loc de muncă “de-adevăratelea”, aşa cum spune el, chiar dacă de mic a lucrat alături de tatăl său în domeniul construcţiilor. Apropo, băncile din prima camera de la Off the wall sunt făcute chiar de mâna lui. Din întâmplare a intrat în restaurant, văzând anunţul în care se căuta ajutor pentru ospătar, şi a primit postul. Nu avusese niciun fel de interacţiune cu această profesie, dar se gândea deseori că ar putea să o practice. Chiar dacă servitul vinului şi a berii i-au dat iniţial dureri de cap, l-am văzut îndrăgostit de ceea ce face, un băiat care chiar ştie să se distreze la locul de muncă.
Munca asta o văd ca pe o distracţie. Nu simt că vin la muncă, mai ales când vin franţuzoaicele pe tocuri cu „Can I have a bottle of wine and The Brian Burger”, ”Of course darling, you can have whatever you want.” Majoritatea clienţilor sunt simpatici, rar dau peste oameni enervanţi, şi chiar şi atunci mă distrez cu ei. Mulţi sunt tineri, studenţi, studente, străini.
Trecând la lucruri mai serioase, am fost curioşi să aflăm cum procedează cu aprovizionarea, ştiind că ei susțin produsele locale. Nora ne-a explicat că au colaborare cu un omuleţ-fermier-grădinar, care le livrează doar lucruri proaspete, iar carnea, după cum deja se ştie, vine de la Moldovan. Produsele de care au nevoie în cantităţi mai mari le cumpără, ca toată lumea, de la Selgros, Metro etc. (1-2 ori pe săptămână), iar în rest, zi de zi, de la piaţă. Şi-ar dori să aibă posibilitatea de a lucra în permanenţă cu o fermă, însă nimic nu-ţi taie aripile mai bine ca birocraţia din România. Chiar dacă s-au confruntat la început cu un fenomen accentuat de nerăbdare din partea oamenilor, care îşi doreau ca totul să fie gata cât mai repede, în timp, aceştia au realizat că totul se face chiar sub ochii lor (bucătăria deschisă chiar îţi oferă această posibilitate), iar acum sunt mai „blânzi” şi revin de fiecare dată pentru prospeţimea şi bunătatea preparatelor.
Am abordat şi subiectul băuturilor, şi aşa am aflat că până anul trecut, colecţia lor de vinuri era chiar mai impresionantă. Au ales să lucreze cu crame mai mici, tocmai pentru a susţine producători din ţară, în primul rând, iar mai apoi, pentru că nu găseşti în supermarket-uri ce poţi bea la ei. În legătură cu berea artizanală, fiind singurul tip de bere pe care îl vând, au recunoscut că a existat într-adevăr cerere din partea clienţilor şi pentru berea normală, însă…
… mama are o vorbă din bătrâneţe: nu mă duc să le fac ciucuri la domni. Adică nu le alegi pe cele pe care le găseşti peste tot, ci îţi îndrepţi atenţia şi în altă parte. Noi am tot încercat să le explicăm clienţilor şi apăreau şi întrebări de genul – asta de ce e mai scumpă ca cealaltă? Pentru că asta nu este făcută la hectolitri şi le-am zis şi de ce berea artizanală face mai multă spumă, şi de ce are timp de viaţă mult mai scurt, am organizat cu producătorii şi degustări. Noi am fost primii din Cluj care am vândut berea Hophead Brewing, produsă la Cluj. Cred că suntem unul dintre puţinele localuri cu cea mai mare selecţie de bere artizanală şi a noastră tot creşte.
Acum, multă lume merge la Off the wall special pentru bere şi constată cu surprindere că au şi mâncare. Până la urmă, să nu uităm că locul e restaurant la bază, berea artizanală e doar un mare plus. Un plus în valoare de aproximativ 40 de etichete diferite. De toată partea aceasta cu găsirea producătorilor şi aducerea celor mai bune chestii în restaurant e responsabilă chiar Nora.
ATENŢIE, avem veşti mari! Meniul lor se schimbă de două ori pe an, asta nu credem că e o surpriză chiar, însă luni au introdus meniul de primăvară-vară pe anul acesta.
O să se schimbe cam… totul, de la băutură la mâncare. În afară de chestiile care sunt la sticlă, berile etc. Vinurile se schimbă, mergem mai mult pe cele rose, mai light, mai uşoare. Cocktail-urile iarăşi se schimbă, ca să aibă iz de primăvară-vară, mai multă gheaţă, mai multe fructe. Mâncarea la fel, acum o să avem şi îngheţata casei.
Nu am putut rezista, dom`le, şi am continuat şirul de întrebări. Am vrut să auzim din gura lor, a celor care deja au reuşit să pună mâna pe câte ceva din noul meniu, câte o recomandare. Nora a ales Bacon Chicken Ranch Burger, un burger cu pui, bacon, cartofi prăjiţi, sos ranch şi „e aşa de bun că numai când mă gândesc la el mi se face poftă”. Tudor nu a putut să ne îndrume către nimic din noul meniu, dar de la el am aflat că Brian Burger-ul nu pleacă încă nicăieri, aşa că, dacă nu l-aţi testat până acum… serios, ce mai aşteptaţi?!
Spre finalul discuţiei, Nora a punctat un lucru despre care noi am povestit recent în interviul cu Nely Borza. Nu mai staţi la joburi care nu vă aduc fericire! Nu mai ieşiţi din casă ca şi cum aţi merge la spânzurătoare! Pur şi simplu nu o faceţi. Nimic nu are sens dacă nu vă duceţi cu drag, dacă nu vă place colectivul în care lucraţi. Şi mai ales, nu vă lăsaţi încadraţi în tipare. Chiar dacă au încercat şi ei timp de 3 luni să fie „conform standardelor”, cu uniforme, cămăşi, au realizat şi ei şi clienţii că nu asta îi reprezintă. Ei sunt “off the wall”. Şi tocmai de asta ne place la ei.
Credem că e timpul să le facem din nou o vizită. Dacă nu lor, atunci noului meniu.
