Dă-ţi demisia, fă-te ce vrei tu! Interviu cu Paul Bucovesan, Art Director la Fapte

Seria de interviuri continuă. Astăzi vorbim cu Paul Bucovesan, aşa că, nu mai lungim treaba şi trecem la subiect. Cine e acest Paul, de unde vine şi încotro se întreaptă?

Paul Bucovesan („cu s de la soc, nu cu ş de la şarpe”) este născut în Cluj-Napoca, 100% ardelean, absolvent al Liceului de Artă şi a Universității de Arte și Design. La 16 ani lucra în tipografie, cumva introdus în lumea aceasta a publicităţii de către mama lui, care lucra în domeniu, iar mai târziu s-a decis să înveţe PhotoShop, self-taught, pe cont propriu, prin experimentare. Deşi încă din clasa a 5-a a fost atras de ideea de arhitectură, pentru că îmbina frumos utilul cu arta, în timp şi-a descoperit pasiunea pentru design şi nu regretă nicio secundă unde l-a dus drumul vieţii. Nu are un plan concret pentru viitor, pur şi simplu se bucură de prezent, îi place ceea ce face.

Nu mi-am planificat nimic concret, nu am în plan să-mi fac propria agenţie, să intru pe cont propriu, nimic de genul. Pur şi simplu văd ce merge şi, aparent, acum merg ilustraţiile, de un timp de vreme. Încerc şi cu muzica. Şi cu gătitul…

Cum am stricat orice fel de surpriză pentru necunoscători încă din titlu, Paul este Art Director la Fapte, şi curiozitatea evidentă a fost legată de cum a ajuns el să colaboreze cu toată echipa aceasta şi ce a făcut înainte.

Am încercat un an să fiu freelancer, din dorinţa de libertate tipică pe care o ai după viaţa de agenţie, şi am dat fail total… asta şi din cauză că am luat foarte multe proiecte care s-au dovedit a fi… ţepe. Eram prin 2012. După anul acesta m-am angajat la o firmă de farmaceutice, mergeam cu autobuzul la fabrică, până în Apahida. Mă ocupam de tot ce ţinea de imagine, le-am făcut rebranding, tot, tot, tot. După un an mi-am dat demisia şi am plecat într-un EVS în Franţa, un program de voluntariat european. Fix înainte să plec, a apărut Mihai, care m-a chemat să lucrez pe Photo România. Acesta a fost primul proiect cu el, implicit cu Fapte. În timp ce lucram în Franţa m-a întrebat: mai vii înapoi?! De atunci au trecut 3 ani de când sunt în echipă, nu am mai stat la nici un job atât de mult, dar nu-i problemă că într-o săptămână îmi dau demisia.

Ultima frază e o glumă, să nu cumva să existe confuzii.

 

Am abordat subiectul evoluţiei afişului Jazz in the Park în ultimii ani, festival organizat de cei de la Fapte. Paul a prins 4 ediţii de Jazz, dintre care la prima i s-a părut că a avut sarcina cea mai uşoară: pur și simplu trebuia să facă un afiș mai bun decât precedentul. În primă fază, a trecut de la imaginea a doi tineri în parc la poze tăiate hexagonal, culori, şi a apărut logo-ul nou. În 2015, la Youth Edition, a mers foarte mult pe line-up, şi chiar dacă nu este foarte încântat de rezultatul final, îşi laudă cu mândrie munca pentru merchandise, unde a realizat la final că îşi copiase culorile de pe propria geacă. Pentru ediţia a 4-a s-au decis să pună în prim plan atmosfera şi în plan secund line-up-ul şi textul.

Aşa a ieşit ilustraţia cu parcul, care mie sincer mi se pare mai bună decât cea de anul acesta, care e mai puţin… clujeană. Ideea de anul trecut a fost să fac o super ilustraţie atmosferică legată de Parcul Central, Casino, Cluj şi iniţial, când m-am apucat să desenez, părea totul în ceaţă, mergând de la primi copacii, la urs, la băiatul care citeşte. Era super creepy, un urs în ceaţă care cântă la trompetă.

Păi, ce-i cu ursul acesta? Totul a pornit în momentul în care şi-au dorit să aibă un design pentru tricourile Jazz in the Park, cumva legat de ideea de pădure. Avusese cu un an în urmă un urs care cânta la chitară şi care a avut succes, iar oamenii deja aşteptau să-l revadă. Au avut două idei: un urs care cântă la trompetă şi un cerb care cânta la pian, dar au ales-o pe prima. Practic, asta e istoria ursului de la Jazz in The Park. Anul acesta avem de-a face cu un design mai tropical, au vrut să obţină o atmosferă mai puţin ancorată de Cluj, de o locaţie specifică, având în vedere că acum s-au extins în mult mai multe locuri din oraş.

Poate vă întrebaţi cum se stabilesc ideile privind aceste afişe, cu cât timp în avans şi chestii de genul. În cazul de faţă, echipa are o singură preocupare în ceea ce priveşte conceptul: dacă se bazează pe line-up sau pe art work. Cel de anul acesta este o combinaţie între cele două, având în vedere că anul trecut au avut confirmarea că lumea se bucură de afiş ca atmosferă, nu de instrumente, nu de ilustraţii de cântăreţi.

Jazz in the Park e mai mult de 50% atmosferă. E şi muzica, dar e şi atmosferă şi asta cântăreşte substanţial. Rareori am idee ce urmează să creez. Fac un mic research, îmi fac o idee spre ce merg, dar rareori îmi iese ceea ce mi-am planificat concret. În general… I make it work.

Pentru că Paul cochetează și cu muzica, l-am întrebat dacă el, ca Art Director, poate veni cu sugestii în ceea ce priveşte line-up-ul. Răspunsul a fost pozitiv, dovadă că nu trebuie să te ocupi direct de cântăreţi ca să ai şi tu ceva de zis. Mai mult, are şi el preferaţi. Jojo Mayer & Nerve și Skalpel, să nu credeţi că sunt aşteptaţi doar de noi. Pe Paul, cel mai probabil, îl vom vedea în primul rând. Să nu mai zicem că a şi pus muzică la Jazz in the park, optând pentru o combinaţie dintre folk electronica, tropical electronica, jazz, muzică perfectă pe timp de zi.

 

Ce faci în weekend? #vinoinparc #jazzintheparkcluj #jazzymoment #jazzcluj

O postare distribuită de Jazz in the Park (@jazzintheparkcluj) pe

Sunt printre singurele persoane din firmă care, în momentul în care Jazz-ul se mută în Parcul Central, merg în parc şi mă bucur de festival ca orice alt clujean. În clipa în care începe, eu sunt inutil. Îmi place enorm, abia aştept să înceapă.

Abia aşteptăm şi noi! Ce părere aveţi de ce v-au pregătit cei de la Jazz in the Park anul acesta?

Comentarii:

Sus