Dă-ţi demisia, fă-te… ce vrei tu! Interviu cu Andreea Handrea, Operations Manager la Street Food Festival

Nu numai nouă ne place foarte mult seria aceasta de interviuri, motiv pentru care am revenit rapid cu o altă discuţie, de data aceasta cu Andreea Handrea, care face mai multe chestii faine, nu doar una. Începem.

credit foto: Calin Ilea

Am început cu întrebarea tipică, pe care am adresat-o tuturor: “Andreea, tu ce voiai să te faci când erai mică?”. Ei bine, nu ea, ci mai mult părinţii ei şi-au dorit ca minunea lor să facă muzică, aşa că a făcut Liceul de Muzică, începând la vioară în clasa a 3-a, iar apoi s-a mutat la violă, care e un picuţ mai mare. În clasa a 11-a, o profesoară foarte dragă sufletului ei i-a spus că ar trebui să facă altceva în viaţă şi a îndemnat-o să se implice în viaţa politică, iar Andreea a făcut exact aşa şi s-a înscris într-un partid, dar a rămas doar la acest stadiu. În clasa a 12-a deja îi era clar că trebuie să urmeze alt drum, nu cel al Conservatorului.

Au urmat discuţii din acelea tipice cu părinţi, că nu se poate, că de ce, că ai făcut atâţia ani degeaba. Ca să intru la Conservator era totuşi nevoie de o investiţie destul de mare, pentru instrument, aşa că am zis: hai să fac altceva. M-am înscris la Geografie, Administraţie Publică şi Comunicare şi PR şi am decis să rămân la cea din urmă. Pot să zic că mi-a plăcut, dar nu am umblat foarte mult pe la facultate pentru că am început să lucrez încă din primul an.

Iniţial a avut doar joburi de câteva luni, din simpla dorinţă de a avea mai mulţi bani de buzunar. Rememorează momentul când a realizat că îşi doreşte să lase în urmă viaţa de birou şi să lucreze afară, înconjurată de oameni.

Lucram la o firmă de curierat care avea birou la Clujana. Dintr-un anumit motiv, am ajuns în centru, vara. Pfai, Eroilor, plin de terase, zici că ajunsesem în altă lume. Şi atunci am zis că eu nu mai vreau să stau în hala aia, să merg doar de acasă acolo şi invers. Nu, eu vreau să văd oameni, să fiu afară. Era TIFF-ul în oraş şi se auzea zumzetul acela specific, m-am îndrăgostit de chestia asta.

Evident, a urmat demisia de la jobul respectiv, după care a început să se implice în diverse activităţi de voluntariat, apoi a ajuns la colaborări şi uite aşa, la Street Food Festival. Zice ea că aceste voluntariate i-au deschis drumul către… tot, mai ales că au fost atât de multe încât a pierdut numărătoarea. Ne închipuim că întrebarea care a fost ridicată automat a fost: ce face Andreea la Street Food Festival şi cum a ajuns aici. Ei bine, în cadrul festivalului TIFF, unde era voluntară, l-a cunoscut pe Constantin Covaliu, sau Luş, după cum îl ştim deja cu toţii, manager general al festivalului nostru drag de street food. Au urmat colaborări cu acesta pe Photo România Festival, Jazz in the Park, iar mai apoi Andreea a decis să plece o perioadă din ţară.

După două luni m-au sunat de la TIFF pentru un post plătit. Tocmai ajunsesem în Anglia, nu puteam pleca. M-au chemat şi în al doilea an şi nu i-am mai putut refuza, pentru că eram conştientă că nu mă voi mai avea șansa asta niciodată. Le-am zis la hotelul la care lucram unde merg, li s-a părut super tare pentru că ştiau de TIFF, mi-am luat concediu fără plată pentru 6 săptămâni, am venit acasă şi nu am mai plecat înapoi. Chiar dacă atunci când am plecat mi s-a propus să fiu manager de hotel, pentru mine TIFF-ul era undeva sus, wow, dacă ajungeam la TIFF, ajungeam oriunde.

În caz că vi se pare că înţelegeţi greşit situaţia, reiau eu: Andreea a refuzat un post foarte bine plătit în altă țară şi care nici nu era de lepădat, şi a ales să vină acasă, să facă voluntariat. Pentru că asta o făcea fericită şi pentru că pe vremea aceea visa să devină organizatoare de nunţi, avea nevoie să cunoască oameni aici și să învețe de la cei din jur. A lucrat alături de Luş în diverse proiecte, iar în 2015, încă de pe vremea când erau doar 5 oameni, a început să lucreze pentru Untold ca Guest Manager şi se ocupă de tot ceea ce înseamnă artişti, pentru toate scenele (transport, cazare, catering etc.)

Pe vremea aceea nu ştiam să fac nici un tabel în Excel. Acum sunt as 🙂 A fost greu, provocator, dar şi super fain şi am învăţat super mult. Pe lângă că am învăţat de la oamenii de lângă mine, am învăţat mult singură, ceea ce a fost extrem de greu. Nu mi-a zis nimeni cum să vorbesc cu un artist, de exemplu, mi-am format propriul stil şi la sfârşit am tras linie şi am văzut că e bine. Apar tot timpul dificultăţi şi probleme, dar sunt doar situaţii pe care trebuie să le rezolvi sau să ştii cum să pui problema.

Tot ea se va ocupa de artiştii de la Neversea, dar spune că deja nu mai are mari emoţii, cu o parte dintre ei se cunoaşte de când au fost în Cluj, e pregătită să doarmă pe plajă, la fel cum doarme pe stadion cu două săptămâni înainte de Untold (confirm, chiar doarme acolo).

În ceea ce priveşte colaborarea cu Why Not, aceasta a început odată cu turneul mentalistului Cristian Gog (2014), Andreea „a crescut” în agenţie, făcea de toate, mai apoi a ajuns director executiv, şi s-a implicat şi în partea de juridic, financiar, iar de anul acesta este Operations Manager pentru Street Food Festival şi se ocupă de tot ce înseamnă organizarea echipei, staff-ul, transportul, cazările, toate astea.  

Nu e simplu, fiind 9 oraşe. Mi-aş dori să fim mult mai organizaţi pe partea asta, dar lucrăm cu colaboratori şi nu ai cum, nu ştii când vin, când pleacă, câţi vin, cât stau. Trebuie să tragi de oameni, să centralizezi totul şi să faci să se întâmple. Eu îmi doresc foarte mult ca în noiembrie să zic că a ieşit cum am vrut eu, e unul din obiectivele mele.

Provocarea de anul acesta pentru Andreea e tocmai faptul că vor duce festivalul într-un număr atât de mare de oraşe. Totul e pe foaie, dar ştiţi şi voi cum e asta… Totul e nou şi unele oraşe le-a văzut doar pe Google Maps. Chiar luni (15 mai) a plecat din Cluj până în data de 5 iunie, împreună cu doi colegi, în primele trei oraşe care vor găzdui festivalul: Oradea, Iaşi şi Sibiu.

Poate vă întrebaţi ce face fata asta acolo de luni, dacă abia joi începe. Păi, pe lângă toată treaba, e responsabilă şi de birouri, trebuie să le amenajeze împreună cu voluntarii, supraveghează montajul şi identifică toate problemele de pe şantier. Şi le rezolvă. Şi încă la Oradea au noroc că e destul timp pentru montaj, dar imaginaţi-vă că pleacă duminică seara din acest oraş şi trebuie să încarce necesarul şi să ajungă la Iaşi, care nu-i chiar vecin. Nu-i treabă simplă, mai ales că se mută cu mobilierul nou, cu tot!

#iasi #palatulculturii #sandwich #streetfoodfestival #streetfood #foodtherapy #foodporn

O postare distribuită de Street Food Festival (@streetfoodfestivalromania) pe

Ne povestise Nely ceva despre acest mobilierul nou, dar am întrebat-o şi pe Andreea, evident.

Vom avea mese făcute din butoaie, mobilier modular, tot felul de chestii cool, e multă logistică. Avem mobilier, standuri, scena va veni peste tot cu noi, sunt tot lucruri foarte mari… Nu sunt stresată în legătură cu oamenii, cu colaboratorii, doar mai vreau timp, cam o săptămână în plus până mâine.

7 ani de voluntariat a făcut Andreea şi este o adevărată plăcere să o asculţi vorbind despre cum îi vede pe voluntarii cu care lucrează. Recunoaşte că sunt oameni care vin, îşi termină treaba şi pleacă, dar sunt şi acei câţiva, asemenea ei, care stau 12 ore în loc de 4, se oferă să doarmă pe unde apucă când sunt trimişi acasă şi pe care ea încearcă să-i răsplătească în timp, fie prin propunerea de colaborări sau chiar prin a-i angaja.

Nu cred că se poate face un eveniment fără voluntari. Eu am lucrat cam pe toate departamentele dintr-un festival şi peste tot am avut voluntari. Cea mai mare provocare a fost însă să fiu coordonatorul lor şi să văd cum pleacă, pentru că sunt acolo doar pentru eveniment. Şi trebuia să-i motivezi pe cei care rămân. Sunt beneficii peste tot, dar trebuie să le dai ceva în plus. Dădeam bulinuţe la un moment dat şi chiar prinde și la oamenii mari. Noi încercăm foarte mult să ţinem voluntarii lângă noi, am făcut training-uri, team-building-uri, vrem să-i creştem şi să-i păstrăm lângă noi, motiv pentru care investim în ei. E foarte greu să păstrezi oameni buni şi când îi găsim, îi ţinem, îi tratez ca pe colegii mei, sunt mâna mea dreaptă şi îi iubesc.

Pe final, o veste minunată. Ştiţi că în decembrie au început şi derularea de campanii sociale, la Christmas Goodies. Poate vă amintiţi de Share a Meal, unde plăteai o porţie de mâncare pe care nu o primeai, ci era donată unor copii de la un centru. La Cluj s-a donat peste aşteptări, aşa că au mers şi la Centrul de Persoane fără Adăpost. Tot atunci au făcut şi campania Password for a dream şi 22 de copilaşi au primit de Crăciun exact ce şi-au dorit, chiar şi chestii în plus. Vestea bună e că vor duce Share a Meal în toate oraşele, how cool is that?

We ❤ #sweets 😍🍫 #streetfoodfestival #child #chocolate #gifts #christmas #goodies 🎄#joy

O postare distribuită de Street Food Festival (@streetfoodfestivalromania) pe

Pe lângă aceste două campanii, am reciclat uleiul folosit, cu o firmă din Cluj, şi am încercat să reciclăm gunoiul. Este dificil, pentru că mâncarea nu se reciclează. Dacă ajunge un şerveţel în mâncare, nu se mai reciclează şi oamenii sunt prea puţin atenţi la asta dacă nu li se atrage atenţia. Ne dorim foarte mult să ajungem în câţiva ani să facem colectarea selectivă în cadrul Street Food Festival, la toate evenimentele noastre. Noi am vrut deja să cumpărăm tomberoane speciale pentru colectarea selectivă, dar ne-am lovit de problema asta, cum să desparţi mâncarea de restul gunoaielor. Încă ne gândim şi trebuie să o facem pe viitor. În mod sigur vom recicla uleiul. În Cluj a mers la o firmă care îl transformă în combustibil, de exemplu.

Am povestit mult cu Andreea, dar nu credem că v-aţi plictisit vreun pic. Interesant sau ba?

Comentarii:

Sus