Loading Events

« Calendar

  • Acest eveniment a trecut.

V. Mimesis Kortárs Vizuális Művészeti Fesztivál

14 August, 4:30 pm - 20 August, 5:00 pm

Detalii

De la:
14 August, 4:30 pm
Până la:
20 August, 5:00 pm
Categorii:
,
Tag-uri:
RSVP:
https://www.facebook.com/events/843502149158033

Organizator

Origo Egyesület

Locație

Muzeul de Arta Cluj-Napoca
Piaţa Unirii nr. 30
Cluj-Napoca,
+ Google Map
Site:
http://www.macluj.ro
V. Mimesis Kortárs Vizuális Művészeti Fesztivál

Mimesis V.: Liniște–Spațiu–Imagine
Deschiderea unuia dintre cele mai importante festivaluri de artă vizuală contemporană din Cluj-Napoca

Artiști participanți: Alexandra Mocan, Alexandru Muraru, Bándi Dániel Dávid, Bob József, Burka István, Daradics Árpád, Darvay Tünde, Diana Drăgan Chirilă, Dorel Găină, Ferenczy Botond, Ioana Iacob, Irsai László Zsolt, Kalló Angéla, Lőrincz Gyula, Makkai András, Makkai Bence, Matei Toșa, Mădălina Surducan, Márkos Tünde, Mátyás László, Mihai Nuțu, Mira Mărincaș, Nistor Alex Csaba, Oana Pop, Peter Felix, Szentes Zágon, Szekely Rafan Lucian, Szőcs Zoltán.

Citesc: André Ferenc, Stefan Baghiu, Bándi Dániel Dávid, Fischer Botond, Horváth Benji, Stefan Manasia, Szántai János.

Cântă: BHF Trio – Oana-Maria Floricioiu (voce), Hollandus József (bas/chitară), Szentkuti Farkas (tobe)

Invitați: Márkos Tünde (artist vizual), Iakob Attila (istoric), Zakariás Ágota (istoric de artă).

Liniște–Spațiu–Imagine

Este un loc comun că suntem expuși unei poluări fonice continue. Dacă ne gândim mai bine sau stăm și observăm viața noastră de toate zilele, realizăm că nu există aproape nici un moment în timpul zilei (considerând o zi normală) când nu am fi „îmbibați” în zgomot la un anumit nivel. Televiziune, radio, calculator, laptop, tablet, iPod, telefoane mobile, automobile, mulțimea obiectelor, oemenii din jur, zgomotele din ambientul natural și artificial ne inundă ca un fel de potop fonic.
Și am pomenit numai poluarea fonică concretă care afectează doar unul dintre organele de simț. La care se adaugă ochiul, nasul, gura și pielea. „Poluarea fonică” afectează toate organele de simț. Suntem bombardați în permanență de imagini, mirosuri, gusturi, atingeri. Unele dintre „sursele de zgomot” nu sunt create de noi, altele da. La urma urmei, suntem neputincioși în fața „zgomotelor” de natură diferită. Într-una din povestirile sale Stanislaw Lem descrie cu precizie (și conotații negative) liniștea spațiului. Dacă încercăm să ne imaginăm cum ar fi liniștea, realizăm rapid că ne-am avântat într-un exercițiu dificil, deoarece zgomotele ne înconjoară și în timpul „muncii”. Un alt exemplu: dacă ne uităm pe harta lumii, se conturează un teren de ondulații, opoziții, ciocniri politice, economice, sociale pe scară globală. Suntem expuși unei „poluări fonice” permanente geopolitice, manipulative și uneori sub forma unor războaie concrete. Dacă adăugăm și poluarea fonică ideatică, sentimentală și impulsivă, putem conclude că viața noastră se poate descrie printr-o „cacofonie” haotică permanentă.
Sau totuși, nu? Există ieșire din ocean? Putem lăsa apa în spate, cum au făcut-o peștii odinioară, ca să ocupe uscatul? În această metaforă oceanul reprezintă zgomotul, iar uscatul liniștea. Ce metode, soluții creativ-evolutive există pentru a putea atinge o oarecare formă a liniștii? Care este forma liniștii? O insulă plutitoare? Un banc de nisip care apare și dispare după legea fluxului și a refluxului? Sau poate un continent care poate fi descoperit și locuit? Care este esența liniștii? E un lucru în sine sau poate fi definit, format, imaginat, desenat pe o hartă în raport cu ceva?
Vorbim despre o hartă unde diferitele forme de relief, granițe, locuri sunt de fapt zgomote, sunete, respectiv liniștea, pauzele dintre ele. De exemplu, putem plasa pe hartă bătăile inimii, starea trează și somnul, perechea inspirație-expirație, împreună cu liniștile (pauzele) dintre
ele, cărora practic nu le dăm atenție, deși viața noastră depinde de calitatea, lungimea, intensitatea cuplului zgomot-liniște (pauză). Putem vorbi și despre relația zgomot-liniște (pauză) din cursul procesului de creație: sunetul și liniștea (pauza) are o importanță deosebită în cursul procesului de creație, deoarece înțelesul va depinde și de locul unde se încadrează liniștea (pauza), respectiv tipul de liniște (pauză). Liniștea (pauza) prea lungă poate fi reconfortantă sau dimpotrivă, jenantă, încordantă. Lipsa liniștii (pauzei), acțiunea permanentă, hiperactivitatea are efect învigorant pentru o perioadă, dar apoi poate deveni obositoare, conducând la epuizare.
Avem nevoie de liniște (pauză) care este lipsită de zgomotul gândurilor, zvârcolirea sentimentelor, liniștea (pauza) unde excludem nu doar zgomotele din jurul nostru, ci și monologurile, dialogurile noastre interioare.
Ce tip de liniște este aceea în care se naște creația? Poate fi numită liniște sau din contră, creația este grămada unor gânduri, sentimente, impulsuri zgomotoase? Unde este liniștea în artă? În procesul creației, în opera finită sau după nașterea ei, când autorul, dacă vreți, moare?

Comentarii:

Sus