Facultatea de Drept

Ești sigur că vrei să dai la Drept? N-o să ai super mult de învățat? Și nu trebuie să știi latină sau ceva? Dacă ești licean și primești întrebările acestea când le spui prietenilor tăi ce opțiune pentru facultate ai ales, le poți da un link la acest articol, cu plăcere! Am vorbit cu studenți de la Facultatea de Drept, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, ca să vedem cum e experiența din prisma celor care deja o trăiesc. Istoria Facultății de Drept din Cluj are ca punct de pornire secolul al XVI-lea, când învățământul juridic se desfășura în trei limbi: română, maghiară și germană. Începând cu anul 1919, după unirea Transilvaniei cu România, predarea se face în limba română. Autorul primului manual de drept administrativ complet din țară, prof. Victor Onișor, și prof. Traian Pop ori Camil Negrea și Emil Hațieganu sunt doar câteva dintre cadrele didactice de la Facultatea de Drept care au rămas în istorie. Dar hai să trecem la ce te interesează cu adevărat - cum e să fii student la această facultate în Cluj? Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Anca Silvia Hendea (@hendeasilvia) În primul rând, ce facem la admitere? Cum ne pregătim pentru un examen la care nu ne ajută tocitul, așa cum suntem învățați, de cele mai multe ori, în liceu? Anamaria e studentă în anul IV și întocmai faptul că trebuie doar să îți exersezi logica, nu să înveți ceva anume, i-a plăcut la admitere. Astfel, intrarea la Drept i s-a potrivit mănușă, pentru că a decis că asta își dorește să facă abia în semestrul al doilea din ultimul an de liceu. Tot ce poţi face e să îţi testezi în permanenţă logica prin diverse tipuri de exerciţii - există cărţi de examene axate pe raţionamentul logic (eu nu am considerat necesar, dar ştiu multe persoane care au exersat şi cărora le-au prins foarte bine). Şi cele câteva teste de pe site sunt folositoare, doar că modelele de subiect se pot schimba drastic de la an la an. Foarte important e să ai mintea odihnită în ziua examenului, astfel încât să poţi face conexiuni multiple, într-un timp cât mai scurt. După 60 minute în examen am fost mai extenuată decât după toată săptămâna cu probele scrise de la BAC. Dragoș e în anul al II-lea de facultate și e de acord cu Anamaria, mutând accentul în zona skill-urilor pe care ni le dezvoltăm încă din liceu, dar și pe importanța exercițiului individual în vederea pregătirii pentru admitere. Nu crede că ai neapărat foarte multe de făcut în sensul pregătirii admiterii, pentru că acele competențele de a raționa deductiv și de a ajunge la concluzii pe baza unui număr mic de date, le capeți (sau nu) din primul moment în care îți începi dezvoltarea cognitivă și ar trebui să fie perfectate pe parcursul anilor de studiu din ciclul preuniversitar. Ca să fiu sincer, pe mine m-a încântat mereu admiterea la UBB Drept, bazată pe test de IQ. Inițial, am luat la ,,puricat” toate variantele de pe site și, strict cu cât știam și bazându-mă pe bunul meu simț, scoteam în jur de nota 9 pe test. Ulterior, am aflat de cursurile Intensa și pot să spun că abia acolo mi-am dat seama de algoritmul tehnic din spatele rezolvării grilelor, deci consider respectivul curs extrem de util. Pe lângă explicarea metodelor de rezolvare, cursanților le sunt furnizate multe grile de raționament logic care s-au dat și la INM (Institutul Național al Magistraturii), în perioada în care admiterea la respectiva instituție implica și o astfel de probă. Mi-aș dori să nu fiu înțeles greșit - cursul își asumă o simplă obligație de diligență și nimic nu garantează obținerea unei note mari, în absența exercițiului individual. Dar cele două, combinate și cu experiența anterioară, ar trebui să fie suficiente pentru a asigura o notă chiar decentă. Ideea la admitere nu e să poți rezolva grilele, ci să le poți rezolva bine și repede. Cam despre asta e și dreptul din România, în general. Mateea e de acord cu părerile colegilor săi, dar adaugă și că prea multe gânduri legate de timpul pe care îl ai la dispoziție s-ar putea să te saboteze și să pună și mai mare presiune pe tine. Să nu te uiți încontinuu la ceas, pentru că te stresezi foarte mult și pierzi șirul ideilor pentru rezolvări. Eu m-am uitat doar de două ori la ceas tocmai ca să mă concentrez pe ceea ce am de făcut. Și un alt pont foarte important este să-ți lași la final 15-20 de minute să-ți transcrii răspunsurile pe foaia de examen. Înainte de admitere, mereu îmi imaginam că o să fie nevoie să-mi aloc doar 10 minute, dar când ești în timpul admiterii și se adună stresul, emoțiile, persoana din față sau din lateral care se mai mișcă, ai nevoie de mai mult timp. Chiar dacă îți mai rămân câteva grile la final pe care nu apuci să le faci, recomand din tot sufletul să te apuci din timp de transcris și să o faci cu atenție. Eu m-am apucat să le transcriu după ce le-am făcut pe primele 40, iar apoi am rezolvat următoarele 20 și le-am transcris. Mulți colegi le-au rezolvat pe toate pe ciornă, dar nu au avut timp să le transcrie. Rețeta constă în atenție, concentrare și încadrare în timp. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Universitatea Babeş-Bolyai (@ubbcluj) Acum să vorbim despre profesori, cunoscuți și drept ”profi”. Cum sunt, cum ne înțelegem cu ei, reușim să facem treaba să meargă? Lavinia ne spune că alege să se raporteze la profi din două perspective: pregătirea lor și felul în care relaționează. Profii sunt niște oameni pentru care am un nivel foarte ridicat de respect. Și îi pot analiza pe multe paliere, dar o să mă opresc la două: pregătirea pe care o au și deschiderea față de studenți. Cu privire la primul aspect, pot spune că nu am întâlnit un profesor căruia eu sau alți colegi să îi adresăm o întrebare și să nu aibă un răspuns: o explicație pentru curiozitățile studenților a existat mereu. Și poate cel mai important aspect de menționat e că întotdeauna, în situațiile în care ni se prezenta drept răspuns opinia profesorului, se menționa că avem libertatea să avem altă părere. Legat de deschiderea profesorilor față de noi, studenții, dar și respectul pe care ni-l acordă, este ceva ce am sesizat încă din primele cursuri. De la glumele făcute în timpul orelor de predare, la exemplele haioase folosite în cadrul explicațiilor, la talentul oratoric și faptul că ni s-a cerut mereu feedback, dorința de a include studenții în procesul decizional a fost evidentă. Am simțit că profesorii doresc să câștige respectul studenților și nu să îl impună. Pentru Dragoș, trecerea de la profesorii de liceu la cei de facultate a fost una care s-a simțit; în liceu, profesionalismul era o noțiune pe care o resimțea prea vag. Apropierea față de profesori, faptul că îi aveau pe studenți (sau nu) la suflet sunt aspecte pe care nu prea le întâlnești în facultate. Let’s keep it serious pare a fi motto-ul vieții de student. Ce m-a marcat cel mai tare pe mine odată cu venirea la facultate a fost faptul că, spre deosebire de perioada liceului, majoritatea profesorilor au tendința de a arăta foarte puțin din personalitatea lor pe parcursul cursurilor. Cred că la Drept UBB, profesionalismul este, în majoritatea cazurilor, la el acasă. Desigur că, odată ce am mai schimbat materiile și implicit și profii, am avut și experiențe mai puțin plăcute, dar în niciun caz definitorii. Absolut toți sunt incredibil de bine pregătiți și de deschiși spre comunicare, o chestiune pe care n-am întâlnit-o neapărat în liceu (cred că știți și voi). Nu am fost niciodată ridiculizat când am dat vreun răspuns greșit și cred că asta spune multe despre calitatea actului educațional. Anamaria a interacționat cu majoritatea profesorilor din facultate și ne spune că a avut ocazia să învețe aici ce înseamnă un cadru didactic dedicat - nu e vorba doar de informațiile pe care ți le oferă, ci de felul în care o fac. Cuvântul definitoriu, mai ales pentru seminare, este pasiunea. Profii cu care facem seminare sunt mereu pregătiţi să asculte şi încurajează toţi studenţii să răspundă şi să pună întrebări. În cele mai multe cazuri, seminarele sunt relaxate şi extrem de folositoare. Sunt nenumărate momentele în care am râs cu lacrimi alături de colegi şi profesorul seminarist. La examene lucrurile se schimbă puţin pentru că toată lumea aşteaptă foarte mare seriozitate de la studenţi. Pe lângă partea academică, totuşi, trebuie menţionat faptul că profesorii de la Drept sunt oameni extrem de deschişi faţă de studenţi şi privitor la activităţi sociale. Întotdeauna sunt dispuşi să stea la poveşti cu noi, să împărtăşească experienţe şi să-şi petreacă o parte din timpul liber alături de studenţi. De multe ori, înainte de pandemie, se organizau seri de chitară, quiz night-uri cu echipe mixte profesori-studenţi ori întâlniri informale cu aceştia, evenimente care au ajutat enorm la dezvoltarea relaţiei dintre membrii comunităţii din facultate. Acum... stăm acasă. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de OSD Cluj-Napoca (@osdubb) ”Dar la Drept n-o să mai ai timp de nimiiiic! Nici de job, nici de ieșit, nici de binge-uit seriale pe Netflix.” Știu că ai auzit treburile astea cel puțin o dată, așa că hai să vedem dacă sunt doar zvonuri sau nu. Dragoș crede că viața socială există, dar trebuie să prioritizezi lucrurile care contează pentru tine - pe lângă facultate, el ia în calcul încă trei aspecte: somn, participat la ore și gătit-mâncare-curățenie. Cu toate acestea, s-ar putea să cam refuzi ieșirile în oraș. Și s-ar putea nici să n-ai vreme de un job. Te chinui, dar îți place. Am vorbit cu destul de mulți oameni de la diferite facultăți, oameni cu note mari sau care trec prin facultate cu un scop. Am tras următoarea concluzie, pentru care e posibil să fiu criticat, dar îmi asum: Facultatea de Drept este cea mai grea facultate din țară, la ora actuală. Aici nu trebuie să tocești, ci mai degrabă să înțelegi caracteristicile, finalitatea și aplicabilitatea instituțiilor juridice. Mi-a plăcut mereu să zic că dreptul e ca o gogoașă, care are în mijloc un cerc pe care vrea să îl protejeze, care este viața umană. Tu, din anul I, începi să așezi bucăți de aluat în gogoașa aia mare și cam de asta ți se poate părea, la început, că nimic nu prea are sens. Odată ce gogoașa la care lucrezi tu începe să arate a… gogoașă, vei avea surpriza să vezi că foarte multe lucruri se leagă între ele, că ramurile de drept nu prea pot să fie privite separat. Te chinui, dar îți și place. În definitiv, nu termini niciodată de învățat și înțeles dreptul, iar dacă vrei să ai viață socială (ceea ce recomand enorm, pentru că numai fiind ancorat în ea poți să fii un jurist cu adevărat bun), trebuie să faci niște compromisuri. A, și legat de job, mie nu mi se pare deloc realizabil. Dacă stai mai rău cu banii, îți recomand să înveți și să iei bursă. Un job care oricum nu ar putea fi în domeniul juridic, e un compromis care pur și simplu nu merită luat în discuție. Voluntariat se poate face, iar eu am făcut și fac, cu anumite limite (recomand SAIL, mai nepopular). La fel și internship-uri, deoarece, spre deosebire de un job în mall, practica vine în completarea a ceea ce înveți. Pe de altă parte, Anamaria e mirată de cât de mult timp liber are. Pentru ea, organizarea a fost cheia. Ai 24 de ore într-o zi. Întrebarea e „ce faci cu ele?”. Pentru ea, orarul și programul de la facultate sunt acceptabile, dar e important să îți cunoști ritmul și limitele; timpul e același pentru toată lumea, dar trebuie să ne organizăm ca să fim eficienți. Eu din anul 2 am făcut voluntariat, am condus o organizaţie studenţească la nivelul facultăţii, am fost reprezentant al studenţilor în structurile de la nivelul facultăţii şi universităţii, m-am implicat activ în orice proiect am putut, am stat cu prietenii la cafele şi am pierdut nopţile cu boardgames sau la diverse cabane. Şi cu toate astea, parcursul academic nu a avut de suferit într-un mod dramatic. Totul pentru că mi-am cunoscut ritmul şi limitele. Timp este, ţine de noi să îl folosim într-un anumit scop şi să menţinem controlul asupra activităţilor. Câteodată, mai ales în perioada sesiunii, vei fi nevoit să refuzi invitaţii la petreceri sau la cafele. Va trebui să pui şedinţele pe pauză şi să te opreşti puţin din a merge la practică. Şi va fi poate frustrant să vezi că prieteni de la alte facultăţi au de învăţat mult mai puţin decât ai tu de citit. Şi mereu, oricât de grea şi lungă e, sesiunea se termină şi îţi poţi relua activităţile liniştit până la următoarea perioadă de „mai bine nu dădeam la facultatea asta”. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de OSD Cluj-Napoca (@osdubb) Teoria ca teoria. Dar la practică cum stăm? E suficientă baza de cunoștințe pe care o dobândim în facultate ca să ajungem experți? Dragoș ne spune că facultatea reprezintă o bază solidă pentru ce urmează să faci, iar treburile pe care o să le uiți (pentru că da, o să mai uiți una alta) pot fi recapitulate, practic, cu ocazia examenelor din facultate. Anamaria crede că, din punct de vedere teoretic, facultatea îți oferă o bază solidă de informații - nu, nu vei învăța Codul Civil pe de rost, dar îți vor rămână lucruri în cap fără să vrei, iar dincolo de asta, te învață cum funcționează sistemul de drept și ce trebuie să urmărești astfel încât să te poți descurca cu orice modificare. Din punct de vedere practic, însă, există lacune în pregătirea viitorilor jurişti. Din punctul meu de vedere, atunci când ieşim de pe băncile facultăţii nu suntem pregătiţi pentru ce urmează din punct de vedere psihologic şi social. Cumva, în facultate uităm că după vom lucra cu oameni reali şi probleme reale, că X şi Y din exerciţiile noastre sunt reali şi vor fi afectaţi de modul în care noi aplicăm ce am învăţat. De aici şi nevoia de a compensa prin alte activităţi care „să ne trezească la realitate” şi să ne menţină conectaţi la societate şi comunitatea din care facem parte. Bun, dacă până în acest moment te-au convins și ai zis în sinea ta “gata, dau la Drept!”, poate că ți-ai pus și întrebarea: stai, trebuie să știu latină, e adevărată treaba asta sau doar un mit? Lavinia ne zice că o amuză tare ideea aceasta cu latină și că nu, nu trebuie să știi latină ca să dai la Drept. Și nici nu o să știi latină după ce termini Facultatea de Drept. O să știi unele adagii (maxime, aforisme) pe care o să le folosești uneori și o să te simți foarte fancy, dar nu o să fie un punct central în activitatea ta de student sau de viitor jurist. Legat de istorie, lucrurile trebuie privite mai nuanțat. Nici cunoașterea evenimentelor istorice nu e un imperativ, însă poate fi de ajutor în anumite situații. Spre exemplu, să știi aspecte istorice legate de Imperiul Roman te va ajuta să înțelegi de ce s-au întâmplat anumite lucruri. Însă poți supraviețui cu brio fără să cunoști în detaliu evenimente istorice. Și asta o spun în calitate de absolventă de profil real, unde nu am studiat istoria în profunzimea ei. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de OSD Cluj-Napoca (@osdubb) Hai să facem un ghid de how-to pentru supraviețuirea la Drept. Ce e extra-necesar în studenție ca să ne fie bine. Și profesional, și personal, și pe toate planurile. Sasha e în anul II și crede că trebuie să ții pasul cu materia de la curs și cu seminariile ca să îți fie bine, dar și că examenele alea ușoare s-ar putea să te încurce mai mult decât crezi dacă nu le acorzi suficientă atenție. Ține pasul cu materia or suffer the consequences. Răspunde și pune întrebări la ore. Nu lua parțialele în glumă. Nu lua nici examenele mai „ușoare” în glumă, tot examene sunt și tot poți lua notă mică/pica. Găsește-ți ceva care să te scoată din casă (orice de la un abonament la înot la voluntariat) ca să se mai relaxeze și neuronii tăi săracii. În aceeași măsură, Mateea, care e tot în anul II, ne spune că e tare important să dobândim capacitatea de a învăța individual, pentru că liceul nu încurajează neapărat asta. E important să înveți să fii autodidact, pentru că e o schimbare semnificativă față de liceu. În afară de cursuri (la care prezența nu e obligatorie) și seminare (unde se cere prezența de 75%), tu îți faci programul, deci contează foarte mult ce alegi în fiecare zi să faci și cum decizi să-ți împarți timpul. Gândește-te că în fiecare zi vrei să fii persoană căreia peste un timp (la parțiale, în sesiune, în viitorul profesional) să-i mulțumești. Totodată, recomand un stil de învățare axat pe metode logice, pe structurarea informației, pe scheme acolo unde fiecare simte că înțelege, aprofundează mai greu o noțiune, pe subliniat esențialul din cărți și recitit apoi doar acele pasaje înainte de examen. Componenta practică e foarte importantă deci rezolvați cât mai multe spețe și mai ales învățați conceptele prin exemple cât mai apropiate de viața de zi cu zi (așa veți reține mult mai ușor, mai ales pe termen lung pentru că veți înțelege, nu mecanic). Pentru Dragoș, să îți vezi de treaba ta e cheia pentru supraviețuire (și nu putem decât să fim de acord că e valabil peste tot, dacă vrem să ne fie cu adevărat bine). Așa cum am mai subliniat, organizarea e cheia. În plus, aș menționa faptul că nu trebuie sub niiiiiiiiiicio formă să te intereseze ce fac ceilalți și să te compari cu nimeni. E foarte, foarte toxic și it only brings you down. Nu uita să iei și pauze. În sesiune, organizează-ți materia pe zile de învățat și încearcă să te ții de acele target-uri, în așa fel încât, în ultima zi să nu mai ai nimic nou de citit, ci doar să repeți. Fă-ți scheme pe hârtie (sau în cap, sau ambele). Folosește multe multe markere și fă-ți colour coding. Citește înainte de fiecare seminar paginile care ți se indică și înțelege-le. Totodată, pe mine mă ajută să am caiete la fiecare materie (deși am înțeles că nu e chiar populară opțiunea) și să am toate cursurile mega organizat scrise. Concret, cred că în anul I, semestrul I trebuie să îți dai seama ce funcționează pentru tine și ce nu și să te ții de asta. Toate acestea, combinate cu participarea activă la seminare și cursuri (răspunde cât mai mult), ar trebui să fie suficiente cât să îți asigure simpla supraviețuire. Dar acesta n-a fost niciodată întocmai scopul meu. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Sabina Ștefana (@sabinastefana) I-am întrebat pe studenții aceștia faini care e acel lucru care le place cel mai mult la facultatea lor. Lucrul care-i face să zâmbească și să își zică - Da, sunt unde am nevoie să fiu. Pentru Teodora, farmecul facultății constă în provocările pe care ți le aduce constant. Nu știi niciodată la ce să te aștepți, iar noutatea generează fascinație. Îi place că nu simte niciodată că știe tot ce se poate știi (dimpotrivă, de cele mai multe ori). Fiind o constantă provocare, facultatea o împinge să se dezvolte și să își depășească limitele pentru a obține rezultatele pe care le vrea. Și, printr-un mare noroc, îi plac oamenii pe care i-a găsit odată ce a început să studieze aici. Și pentru Lavinia provocarea e o coordonată-cheie. Simte că urmează o facultate ca un roller-coaster. Provocarea îmi place cel mai mult. Pentru că, săptămână după săptămână, semestru după semestru, an după an, ajungi în punctul în care îți descoperi noi limite, despre care nu aveai idee anterior; însă e fascinant de urmărit modul în care depășești acele limite. Facultatea de Drept te ține în priză, e un fel de carusel. Cu toate momentele în care ești euforic, cu cele în care cedezi, cu cele în care râzi și cele în care plângi. Pentru Dragoș, Dreptul e matematica ce-i permite și Cuvântului să vină la joacă. Linia subțire dintre uman și real ne menține vii, complecși, ancorați în toate lucrurile de care avem nevoie. Dreptul e juxtapunerea perfectă între latura reală și cea umană. Am spus și voi spune întotdeauna că dreptul e ca o matematică, dar nu chiar atât de exactă, pentru că, la mijloc, intervine Cuvântul (argumentarea pe care o dai raționamentului). Faptul că există situații în care se pot accepta trei păreri (argumentate!!), la fel de valide. Faptul că mi se pare că dreptul e piatra de temelie a oricărei societăți care vrea să evolueze, în orice fel și, deci, este peste tot. Faptul că preia atât de mult din psihologie, sociologie, filosofie, logică, domenii care mi-au fost mereu la suflet. Faptul că e într-o continuă evoluție și schimbare, întocmai ca noi oamenii, pe care vine să îi apere și să îi ajute să crească. Faptul că simt că mă face un om mai bun îmi place cel mai mult. Când vine vorba de lucrurile pe care le-am putea face altfel, Anamaria ne spune că ar schimba modalitatea de examinare de la unele materii, iar Dragoș ne spune că ar da și la Psihologie. Că parcă ar merge bine împreună. Dacă aş putea schimba ceva - lucru care s-a şi reuşit parţial pe perioada de pandemie şi învăţământ online - ar fi modalitatea de examinare de la anumite materii. De cele mai multe ori, examenele constau în rezolvarea unor grile deschise din materie, care nu reflectă de fiecare dată cunoştinţele pe care cineva le are. Această modalitate e preferată în general pentru că este şi cea utilizată la examenele de admitere în profesii şi se doreşte obişnuirea studentului cu modul de redactare şi cerinţele grilelor. În contextul învăţământului online examenele sunt, însă, preponderent orale, ceea ce facilitează dialogul dintre student şi profesor. Presiunea şi incertitudinea sunt mai mari, dar la fel şi satisfacţia unei note bune. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Cristian Mureșan (@cristianmmuresan) Ca să încheiem frumos, i-am rugat să îmi spună gândul lor pentru tine, cel care vrei să dai la Drept și ai nevoie de cuvintele cuiva care a fost și el acolo, între “vreau așa de mult” și “oare sigur e calea mea?” Iată ce mi-au zis să îți transmit: E cât se poate de normal să aveți dubii și să vă întrebați de nenumărate ori dacă faceți alegerea potrivită, tot procesul prin care treceți începând cu ultimul an de liceu va fi plin de emoții, mai plăcute sau mai puțin plăcute. Nu fiți foarte duri cu voi, nu se așteaptă nimeni să știți de toate din start, și nu vă comparați cu nimeni, fiindcă sunt persoane care par că au găsit rețeta succesului, dar sunt la fel de pierduți precum vă simțiți voi. Dacă asta vreți să studiați, pregătiți-vă toate resursele de care dispuneți pentru a vă atinge scopul și nu lăsați nicio forță exterioară să se amestece în ceea ce vă doriți cel mai mult. - Teodora Luați lucrurile pas cu pas. Nu cu titlu de descurajare o spun, dar gândiți-vă dacă vreți cu adevărat să urmați facultatea asta. Și dacă ajungeți la concluzia că răspunsul e ,,da’’, atunci mergeți pe drumul ăsta. Înainte de toate, bucurați-vă de ce a mai rămas din timpul vostru în liceu, e o perioadă care are propriul farmec. Luați-vă timpul să observați lucrurile și priviți în jur cu un ochi ,,sceptic’’; oricât de încrezători par colegii voștri, șansele ca ei să fie la fel de nesiguri ca voi sunt destul de mari. Nu vă descurajați în fața provocărilor, abordați-le sistematic. Simțiți când e timpul să simțiți, bucurați-vă când e momentul să vă bucurați și plângeți când e nevoie să plângeți. - Lavinia Când vei lua decizia ta finală, uită tot ce ai citit aici. Oricât te pregăteşte cineva, niciodată nu vei fi cu adevărat pregătit, dar tocmai asta e frumuseţea la a lua decizii şi a face schimbări: marja aia de eroare şi îndoială. Şi dacă vei decide că asta vrei, o să-ţi placă, promit. - Anamaria Nu știm dacă te-am lămurit cu privire la dubiile pe care poate le aveai, dar sperăm că ți-am răspuns măcar la câteva întrebări. După ce am vorbit cu studenții ăștia faini, mi-am dat seama că lor le place cu adevărat la facultatea la care sunt - din emoția cu care au povestit și sinceritatea cu care au abordat lucrurile. Iar asta mă duce la gândul meu de final pentru tine: orice faci, fă-o cu pasiune. Poți să o faci și fără, desigur. Dar se vede. Și se simte. Zi-ne despre ce facultate vrei să afli mai multe și noi facem pe spiridușii și-ți aducem studenții care au răspunsurile.

Cum e să fii student la… Facultatea de Drept din Cluj

Ce părere au studenții și profesorii din Cluj despre examenele online – o dublă perspectivă

Localuri în apropierea facultăților pentru când ai pauză între cursuri