Interviu: Toma
1. Cum a fost in Londra ? Povesteste despre spectacol, premiu, public etc.
Mi-a placut mult la Londra pentru ca toata lumea de acolo, de la casa de bilete si persoana de la sunet pana la ultimu om din public, erau oameni avizati si stiau ce inseamna standup. Am avut parte prima data de un public “profesionist”.
Concursul se desfasoara o data pe luna, si castigatorul e desemnat de public (prin aplauze). Ca sa ajungi sa fii votat prin aplauze, trebuie sa ajungi in finala, adica sa rezisti 5 minute pe scena atunci cand iti vine randul. Ceea ce e mai greu decat pare. Mai ales pentru ca nu conteaza atat de mult glumele ci pur si simplu daca te place lumea – au fost persoane care au fost votate sa coboare dupa ce si-au spus doar numele.
Eu am rezistat cele 5 minute si spre surprinderea mea am reusit sa si castig. Premiul este ocazia sa urci 5 minute in deschiderea unui comediant profesionist de acolo. Ceea ce e mai mult decat poti spera ca si standuper – din partea mea bate orice premiu in bani.
2. Care a fost cea mai buna gluma facuta pe seama ta ?
Cea mai buna gluma pe seama mea… Ca sa intelegeti asta, trebuie sa stiti ca comediantii, pe masura ce trece timpul, aduna un numar de replici pe care sa le foloseasca atunci cand cineva din public le sicaneaza. Pentru ca oamenii au impresia ca te ajuta, ridicandu-ti mingea la fileu, insa strica in alta parte (despre asta in alta discutie). Cert e ca si eu am cateva lucruri pe care ma bazez pentru interactiune, si in egala masura pe altele le improvizez.
Am avut un spectacol intr-un club din Bucuresti care a mers prost pentru mine, nu am reusit sa ridic publicul sau sa-i fac atenti. Oamenii vorbeau constant si ocazional imi aruncau si mie cate o replica. Intr-un final am ajuns la capatul rabdarii si i-am spus unui tip: “Imi pare rau, nu stiu cine a zis asta, ca imi bate lumina in ochi si te vad cam prost”. Ceea ce mi s-a parut foarte istet din partea mea.
Ce nu m-am asteptat a fost ca el sa revina cu replica epocala: “Mie nu-mi bate nici o lumina in ochi si tot prost te vad”.
As spune ca asta a fost cea mai buna gluma care mi s-a facut.
3. Cum se face ca mereu pui in evidenta inaltimea ta?
Toata lumea observa inaltimea mea din start. Si e un subiect ofertant de glume, deci n-as fi un comediant eficient daca as ignora o chestie asa evidenta si bogata in material. Rowan Atkinson (Mr. Bean) spunea la un moment dat ca lucrurile exagerate ca marime sunt amuzante (fie prea mari fie prea mici). Si asa e. Daca intrati in lumea mea si va dati seama ca stau in masina si nu vad peste volan, si ca sa schimb viteza trebuie sa fug pana la schimbator, o sa radeti. Deci de-aici glumele.
4. Consideri o coincidenta ca multi comedianti fac glume pe seama lor sau doar ceva ce merita exploatat ? Si care prinde, de altfel 🙂
Standupul e o forma de arta foarte sincera. Nu neaparat in sensul strict, ca povestesti lucruri adevarate, insa in sensul ca trebuie sa nu fi ipocrit sau fals cand iti spui povestea. Lumea simte asta si cei mai buni comedianti pe care i-am vazut (si la noi si afara) sunt la fel si pe scena si in viata de zi cu zi. Sinceritatea se traduce in felul in care vorbesti, in atitudinea pe care o ai fata de anumite subiecte, fata de oameni si evident in subiectele abordate.
Asa se face ca multi comedianti fac glume pe seama lor – pentru ca vorbesc despre ce stiu. Eu nu pot sa ma apuc sa fac glume despre cum e sa ai nepoti si artrita, chiar daca as cunoaste lucrurile astea din auzite, pentru ca nu suna sincer, lumea nu ma crede.
Si la fel de important – comediantii scriu material si se inspira din viata. Si viata proprie e cea mai la indemana sa te inspiri. Plus ca daca stii unde si cum sa privesti lucrurile, viata reala e mult mai amuzanta decat orice numar de standup. E plina de premise la tot pasul. Tot ce fac comediantii e sa le impacheteze frumos si sa le vanda.
5. Crezi ca succesul tau se bazeaza pe seama improvizatiilor si felul in care poti sa o scoti la capat in timpul unui spectacol sau pe seama pregatirii textelor ?
Succesul de pana acum se bazeaza in primul rand pe munca – urcat pe scena constant si lucrat acolo. La inceput am lucrat mai mult la texte si mai putin pe scena pentru ca nu mi-era deloc usor sa ma concentrez la tot ce se intampla cand urci in fata oamenilor – lumina iti bate in ochi, lumea asteapta sa ii faci sa rada, trebuie sa fii atent sa nu te plimbi de colo-colo, ce fac cu mainile, care e urmatoarea gluma etc. Pe masura ce trece timpul insa imi dau seama ca gluma in sine conteaza mai putin decat delivery-ul – felul in care o spui si personajul pe care-l creezi pe scena, prin atitudine si material.
Sa poti face improvizatie pe scena nu e usor, pentru ca n-o poti face de la inceput (daca nu esti foarte talentat). E nevoie sa ai multe ore de scena ca sa poti lucra cu publicul si sa iasa lucruri interesante. De asemenea, improvizatia fara material in spate e foarte periculoasa, pentru ca oricand poti sa nimeresti intr-un punct mort, si daca nu ai material solid, testat pe care sa te bazezi ca te scoate din incurcatura, iti va fi greu pe scena.
Mai exista un aspect – linia demarcanta intre cele 2 idei nu e asa de bine definita. In sensul ca destul de mult din materialul meu a fost scris direct pe scena, si si-a inceput viata ca improvizatie. Eu lucrez cel mai bine asa – imi pregatesc premisele din timp, insa gluma prinde viata odata ce sunt pe scena. In momentul de fata, am glume care au plecat de la one-linere si au ajuns sa aiba 3-4 minute dezvoltate pe scena, impreuna cu publicul. Insa in tot timpul cand lucram o gluma pe scena, aveam altele testate in spate sa ma salveze.
Ca sa concluzionez, eu am incercat intai sa am material de care sa fiu multumit si pe care sa ma pot baza si apoi am inceput sa-mi exersez si muschiul improvizatiei. Si mai am de munca, insa se zice ca daca iti alegi ca meserie un lucru pe care-ti place sa-l faci, nu va trebui sa muncesti nici o zi in viata ta.
#Pe Toma il puteti vedea joi, pe scena Casei de Cultura a Studentilor, la Maratonul de Stand-Up Comedy.
