“O noapte îmbǎiatǎ în prea multe grade” (şi când zic prea multe grade dau ca termen de comparaţie o zi de varǎ în Vamǎ când la ora 2 în amiaza mare trebuie sǎ intri în cortul amplasat pe plajǎ pentru a-ţi schimba hainele), “o scenǎ, o mulţime, braţe ridicate”. Da, deşi tinde a fi un clişeu descrierea unui concert cu versurile proprii ale artiştilor, cred cǎ majoritatea dintre noi s-a putut regǎsi exact în piesa semnatǎ de Suie Paparude, plus-minus beri vǎrsate pe câte un picior nevinovat, coate primite în cap, umerele celor mai mici de staturǎ ţintite de picurii de transpiraţie din pǎrul celor mai înalţi, poştitul ţigǎrilor pentru cǎ nu toatǎ lumea avea LOCUL disponibil pentru a-şi scoate pachetul din buzunar şi interacţiunea vrutǎ-nevrutǎ a celor 30 de oameni pe metru pǎtrat. Tin totuşi sǎ subliniez aceste senzaţii a “majoritǎţii publicului”, adicǎ a celor care au reuşit sǎ intre în local, nu şi a publicului care a petrecut întreg concertul stând la coadǎ în faţa localului… înghesuiţi şi ei, tot cu interacţiune vrutǎ-nevrutǎ, totuşi în frig şi fǎrǎ muzicǎ! Putem oare înţelege asta ca rezultat al primului week-end în Cluj dupǎ sǎrbǎtorile de Crǎciun petrecute de obicei într-un oraş mic, prǎfuit, mort sau totuşi ca un rezultat al puţinelor evenimente ce au avut loc în acest prim sfârşit de sǎptǎmânǎ?
Oricum ar fi fost… hai sǎ ne întoarcem la oile noastre. Deci: cum a fost concertul Suie Paparude? Oare? Nu cumva de la prima apariţie a unui afiş al trupei toatǎ lumea se gândeşte deja la o noapte T R Ǎ I T Ǎ? Cu 6 albume scoase, dintre care ultimul “E suflet în aparat” mie mi se pare un “revival” al trupei, Suie Paparude începe sǎ reprezinte o reţeta de succes garantat pentru orice eveniment. Apariţiile la cele mai importante festivaluri din România (aici ma refer în primul rând la Peninsula) dovedesc marea diversitate a publicului ţintǎ, luându-se cont şi de imposibilitatea încadrǎrii muzicii artiştilor într-un gen anume. Cu piese de pe la începuturi pânǎ la cele mai noi, Suie de data asta a preferat un repertoriu puţin mai pretenţios decât cel cunoscut la festivalurile gratuite de prin Cluj… asta cu siguranţǎ spre bucuria publicului care a ţinut morţiş sǎ cânte vers cu vers alǎturi de cei de pe scenǎ.
Cu douǎ bis-uri, fani urcaţi pe bar şi un mic pogo început în primele rânduri s-a dovedit a fi, precum preconizat, din nou un concert “fenomen”. De aceeaşi pǎrere au pǎrut a fi şi artiştii, care au petrecut alǎturi de noi pǎnǎ dimineaţa.
Denisa Seician
Galerii foto:
Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr
Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr