Artiști locali lipsiți de stil

by | Sep 3, 2012 | Muzica

Lucrând în domeniu de aproape două decenii, am învățat că un artist sau formație trebuie să șocheze pe scenă, să își găsească amprenta proprie în muzică, să fie pregătit pentru un drum lung și anevoios și să nu se destrame prematur… dacă visează la succes în acest domeniu.

Pe măsură ce trec anii am întâlnit din ce în ce mai puțini artiști cu coloană care sunt pregătiți să își promoveze credința lor muzicală până în pânzele albe.
În principiu, industria noastră muzicală este condusă de la București, iar gusturile lor muzicale nu se împacă aproape deloc cu contopirea de genuri și note de pe malurile Someșului Mic. Deși de-a lungul deceniilor la Cluj s-au înființat o grămadă de proiecte muzicale care au avut priză la public pe plan național (iar aici mă gândesc în ordine cronologică la Semnal M, Compact, Altar, Nightlosers, Kumm, Sistem, Sensor, Desperado, Luna amară, Grimus și Truda), în ultimii ani a devenit din ce în ce mai greu pentru clujeni să traverseze Carpații. Toate formațiile enumerate mai sus au avut ca numitor comun rock-ul la bază, ori în ultimii ani producătorii bucureșteni au împins puternic muzica pop-dance cu iz de manele în față.

În afara unei perioade scurte de câțiva ani la începutul anilor ’90, când generația respectivă de copii crecuți la oraș a descoperit Metallica și Nirvana la MTV, muzica rock nu a fost niciodată acceptata ca fiind un fenomen național la noi. Dimpotrivă, odată cu primele generații de săteni mutați la oraș, muzica populară și manelele au acaparat atenția mass mediei centrale, care în loc să inspire și să influențeze gusturile maselor, de dragul afacerii, a încercat mereu să nu ofere mai mult decât ceea ce își dorește marea majoritate să vadă și să asculte.

În această conjunctură, deși există exemple de succes internațional precum Alanis Morissette (care nu a pornit la drum pe ritmuri Rock) sau Britney Spears (care odată cu trecerea timpului, a adaugat elemente din ce în ce mai Rock în muzica ei Pop-Dance), aceste rețete de succes nu sunt aplicabile la noi.
Trăind într-o epocă în care numai clapele sintetice ne sună în urechi la televizor, radio sau din mașina vecinului, avem în 2012 două exemple concrete de proiecte muzicale clujene care s-au decis să facă trecerea de la Rock la Dance. Deși unii vor considera acesta un act de curaj, eu îl percep ca pe un semn de disperare.
Într-o lume muzicală monopolizată la București de o mână de producători de ritmuri electronice (aici mă gândesc în speță la Marius Moga, Laurențiu Duță, Costi Ioniță, Play and Win și Smiley, deși lista poate fi mult mai generoasă), lumea scenei muzicale alternative clujene a devenit dominată în ultimii ani de trupe rock purtând nume cu o conotație negativă (aici mă gândesc la valul de trupe din 2008-2010: Keep Away, Lights Out, Horrify, Hazard) sau complet lipsite de personalitate (False Identity, Mute, Anyway).

În ultima perioadă nu au mai apărut atâtea proiecte muzicale noi la Cluj, iar asta s-ar putea datora fenomenului nou apărut de concursuri de talente (precum X-Factor și Românii au talent) unde se oferă premii consistente în bani și popularitate pe plan național într-un timp foarte scurt. Consider că tinerii studenți sosiți toamna la Cluj care au vreun dram de talent muzical se pregătesc pentru caravanele acestor preselecții înloc să se intereseze și să se cunoască cu alți boboci care sunt chinuiți de aceleași pasiuni pentru a pune bazele unor trupe noi… așa cum se întâmpla până acum vreo doi ani.
Durata medie de activitate a unei trupe tinere poate să atingă trei ani la Cluj (având în vedere faptul că durează poate șase luni să se pună la punct un repertoriu de piese originale, majoritatea facultăților țin studenții la Cluj timp de patru ani și cei mai mulți se dezumflă cumplit după primii doi ani de cântat prin cluburi pe plan local).

Observ mai nou că la Cluj când un artist se plafonează (sau nu știe când este timpul să se retragă de pe scenă, dacă nu reușește să spargă barierele comerciale în vreun fel cu muzica live, rock), acesta se agață din disperare, peste noapte, de ritmuri electronice.

Un exemplu ar fi Aminda de la Hazard, care vara asta a încearcat să se relanseze ca un fel de Katy Perry de Someș …mic. Comercial Music Productions a lansat un nou featuring cu 2 artiști din domenii muzicale diferite, dar cu viziuni asemănătoare în materie de muzică electronică: Cristian-Daniel Rusu (electronic project – All IN 1) și Aminda (cover band – Hazard)
Piesa “SuperSonic” este despre viteză, energie, evoluție.

Pe Aminda am şi întrebat-o despre schimbarea de după show-ul TV la care a participat, ajungând destul de departe, şi dacă a avut impactul dorit.

Am inceput sa-mi conturez stilul inaintea showului, dar in mod clar am fost ajutata acolo sa-mi vad altfel potentialul. Cand esti inconjurat numai de profesionisti din showbiz – si nu ma refer aici doar la vedete – e mult mai usor sa evoluezi. In primul rand mi-a crescut mult increderea in mine – de aici si evolutia stilului.
Nu mi-am facut planuri si nu am avut asteptari legate de impact. Stiam doar ca mi se va schimba viata. Numarul concertelor cu trupa Hazard a crescut si ni s-a extins teritoriul de activitate – ceea ce ne bucura foarte mult. In primavara am pornit Atelierul de Voce, un proiect care a avut succes si datorita Vocii. Convingerea mea e ca cei care au fost la primul Atelier si cei care vor veni la urmatoarele au incredere in ceea ce am sa le impartasesc din experienta mea fiindca au vazut la show care sunt calitatile care ma recomanda. – Aminda

Alt exemplu ar fi formația Audiogram, care de peste jumătate de an a investit într-un nou website, o nouă imagine – și piese noi, de alt gen, trase în studio. În ceea ce privește website-ul, există o singură problemă … dacă nu cunoşti limba engleză, nu vei pricepe mare lucru.

Audiogram. 2008

Audiogram. 2012

Audiogram au primit şi ei un set de întrebări dar nu am primit răspuns.

Criza este omniprezentă la noi, în toate domeniile… și, din păcate, și în Artă.

Nici pe Audiogram, nici pe Aminda feat. Cristian-Daniel Rusu (sau vice-versa) nu le vei vedea la televizor, nu le vei asculta la radio, nu vor fi introduse în playlist-ul muzical al DJ-ilor de club, nu au deschis pentru Roxette pe Cluj Arena și nici nu le vom vedea pe afișele unor evenimente de club.
Problema rămâne că nici Audiogram, nici Aminda nu lucrează cu Moga, Duță, Ioniță, Play and Win sau Smiley la București.

Autor: RiCo (www.czb.ro)

Update: replica Amindei.

Evenimente viitoare

Abonează-te la newsletter

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te pentru a primi ultimele noutăți și recomandări.

Te-ai abonat cu succes.

Share This