Vă mai aduceţi aminte de campania agresivă de promovare a celor de la Marvel pentru The Avengers? Eu cred că da, pentru că spoturile cu supereroi erau peste tot. Pe Facebook, Twitter, Googl+, la televizor şi astfel The Avengers au intrat fără să vrem sub pielea noastră. Succesul devenea brusc o consecinţă firească. O promovare destul de asemănătoare a avut şi filmul lui Tudor Giurgiu, Despre oameni şi melci care a avut premiera anul acesta la debutul TIFF-ului. În mod normal când văd o asemenea promovare sunt tentat să cred că sub învelişul frumos se ascunde ceva putred. Şi în cazul melcilor lui Giurgiu am crezut la fel până am intrat în sala de cinema. Acolo, în loc de o dramă de famile sau de un film despre revoluţie, am fost servit cu o poveste plină de umor despre poporul român faţă în faţă cu privatizarea, cu schimbarea socială şi economică apărută la scurt timp după revoluţie. Românul din filmul lui Giurgiu e liber, deşi vechile metehne comuniste încă îl mai ghidează. El e muncitor în fabrică sau uzină, e membru de sindicat şi, mai presus de toate, e familist. E genul de om care ştie puţine, dar vrea să facă multe.
Portretul acestui român simplu e în antiteză cu cel care a ştiut să se învârtă bine şi după revoluţie. Acel cineva cu relaţii în perioada comunistă şi care acum se învârte pe lângă capitalism ca pisica pe lângă coda vacii. Nu ştie exact ce să facă, cum să impresioneze, dar se screme până reuşeste. Un astfel de personaj este interpretat aproape perfect de Dorel Vişan.
Cu mult talent domnul Vişan îl interpretează pe Vladimir, directorul fabricii de maşini Aro Câmpulung Muscel, un individ căruia nu-i pasă că fabrica va intra în faliment. Singurul lucru care contează e buzunarul său şi pentru ca acesta să fie şi mai plin, Vladimir are grijă să prostească clasa muncitoare cu o poveste despre nişte francezi şi o fabrică de melci. Povestea e tristă pentru că uzina Aro va deveni fabrică de conserve, dar la final 300 de muncitori vor avea de lucru.
Ceea ce v-am spus până acum e povestea proletarului, celui care privatizează în România. Povestea muncitorului e diferită şi ne este prezentată cu ajutorul lui Andi Vasluianu. Acesta îl interpretează pe George Petrescu, lider de sindicat, familist, dar şi un mic Don Juan al fabricii. Povestea lui George începe când informaţia despre posibilul faliment ajunge la urechile sale. Din acel moment liderul muncitorilor din fabrică e dispus să facă orice. În aceste clipe disperate o idee trăznită apare. Influenţat de o reclamă, George crede că ar putea salva fabrica dacă fiecare muncitor ar dona, timp de câteva zile, spermă pentru o clinică din Bucureşti. Registrul umoristic e prezent până la final când visele se prăbuşesc şi realitatea un pic cam dură intervine.
Nu am să vă spun toată povestea, dar vă sfătuiesc să mergeţi să vedeţi Despre oameni şi melci. E un film bun, o introspecţie în viaţa românului de după revoluţie, o frescă plină de umor a unei societăţi aflată în plină schimbare.
Marian Iuga, FilmSinopsis
Filmul ruleaza la Cinema Victoria, Odeon Cineplex si Cinema City. Programul il puteti gasi aici.
Despre oameni si melci este prezent pe facebook iar acesta este site-ul oficial. Trailer:
