Reptile Youth / Broke / Poliglot
În seara de 29 martie, Gambrinus Pub a găzduit încă o dată două trupe fresh. Împreună, au adus din Danemarca cea mai amplă și electrizantă formă sonoră, digerată, cotată și totuși imprevizibilă la ora actuală.
În jurul orei 23:30 au urcat pe scenă BROKE, într-o formulă live completă (nu un duo, după cum se știe). Ei bine, aceștia sunt o exprimare atipică a genului abordat – electro-rock, glitch. Veniți din Copenhaga, aceștia au părut să fi adus cu ei misterul nordic, fiind învăluiți în întuneric aproape pe întreaga durată a concertului. Au început cu o compoziție lo-fi, ce s-a transformat treptat într-un frumos trip musical psihedelic, perfect armonizat cu vocea clăparului. Dar dacă tot i-am descris ca fiind atipici, a doua piesă a continuat același fir muzical, stilul luând o altă formă, mai electronică, dinamică, dansabilă. Pe alocuri, îmi amintea de Crystal Castles, dar cu un frumos blond drept vocal și nu Alice Glass, sau Chapterhouse cu Ethan Kath la synth. Cert este că o încadrare forțată a acestora într-un anumit gen ar omorî farmecul și naturalețea conceptului. S-au simțit influențele shoegaze, iar dacă acest gen ar mai fi considerat “proaspăt”, BROKE ar fi coloana sonoră digitală a acestei evoluții. Din păcate, nu au cântat foarte mult, repertoriul lor fiind unul relative redus, dar a fost de-ajuns să dezmorțească și să trezească setea publicului de ceva mai mult.
Așa s-a vrut, așa s-a primit. Următorii au fost REPTILE YOUTH, un nume cunoscut, criticat si (inevitabil) apreciat de presa de specialitate. Aceștia au fost mai prolifici decât BROKE, au lansat numeroase materiale, au pus accent pe latura vizuală a acestora, dar au și concertat mai mult, fapt ce s-a resimțit și în Cluj Napoca. REPTILE YOUTH sunt o adunătură de blonzi cu priviri melancolice, abatere de la tipar fiind solistul buclat și de o vervă amețitoare. După un intro scurt, ce a făcut întreaga sală să dea din picioare la unison, a urmat “Black Swan Born White”, una dintre cele mai cunoscute piese, de o sensibilitate aparte, urmată de “Dead End”, “Gimme” și “Fear”, ce au creat o altă atmosferă – mai degajată, luminoasă, dar nu neapărant delirantă. Am zis asta? Îmi retrag cuvintele, căci “Heart Blood Beat” a dat startul unui infern muizical – în cel mai bun sens al cuvântului, dacă sunteți amatori de senzații tari: stagediving, dușuri scurte de bere, adrenalină, busturi goale. “Shooting Up Sunshine” a fost cântată de cunoscători, nu a lipsit nici “Be My Yoko Ono” (ne-am și simțit ca atare, dat fiind că am creat un haos universal în universal Gambrinusului). Climaxul a constat în “Speeddance”, o porție serioasă de dans, un solit rătăcit prineer brațele multora. Nu s-a lăsat cu bis, deși se mai vroia, dar oarecum înțeleg – o asemenea experiență live te mai lasă și fără vlagă.
La sfârșitul nopții am ajuns iar la aceeași concluzie: Rock’n’Roll înseamnă “blood, sweat and tears”. REPTILE YOUTH este una dintre cele mai sincere forme ale acestuia, varianta electro. BROKE sunt undeva pe-aproape. Mulțumim Gambrinus Pub, The ShelterAgency și tuturor celor care au participat la conturarea acestui eveniment. Muzica live încă vă mai poate nimici. Ce bine!
Corina Ștef
Galerie foto:
Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr
O alta galerie aici.
