Psihoza sfârșitului lumii, care a însoțit anul 2012, a inspirat secțiunea tematică de anul acesta a Festivalului Internațional de Film Transilvania (31 mai – 9 iunie, Cluj-Napoca), numită This is the End/ Acesta e sfârșitul. Cele 12 filme, care concurează pentru Premiul FIPRESCI, vorbesc pe tonuri diferite despre apocalipse globale sau personale.
„Bătrânețe, moarte, relații aflate pe ultima sută de metri, molime, lumi date peste cap sau care dispar. Voit sau nu, toată tevatura cu sfârșitul lumii din 2012 s-a tradus în diverse obsesii în filmele ultimilor ani, traversate de certitudinea că ceva sau cineva ajunge la capăt de drum. E un filon terminal care merge de la Melancholia lui Lars von Trier până la Amour al lui Michael Haneke, de la apocalipsa globală la cea personală. Asta își propune să exploreze secțiunea tematică This is the End”, spune directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov. „În mod evident, nu e o secțiune foarte optimistă, dar există și filme care vorbesc despre sfârșit pe un ton mai puțin sumbru”.
O combinație de comedie morbidă și sci-fi metafizic, în tradiția lui Stalker, de Andrei Tarkovski, Me Too (r. Alexei Balabanov) trimite mai multe personaje, toate jucate de actori non-profesioniști, într-un bizar „turn al fericirii”, de unde nu mai există întoarcere. Filmul a fost proiectat în secțiunea Orizzonti, la Festivalul de la Veneția. Din competiția de la Veneția vine și La cinquième saison (r. Peter Brosens și Jessica Woodworth, prezenți anterior în competiția TIFF-ului cu Altiplano), despre o misterioasă calamitate naturală care dă peste cap viața tuturor, undeva în Munții Ardeni: primăvara refuză să mai vină. Apocalipsa se apropie și în El Limpiador (r. Adrian Saba), când o molimă ciudată și devastatoare cuprinde Lima.
Cu gândul la sfârșit conduc o bătrână pe ultimul drum, mai lung decât le stă în puteri, sătenii din Panihida (r. Ana Felicia Scutelnicu), un hibrid de ficțiune și documentar despre ritualurile de înmormântare dintr-un sat basarabean. Decisivă este și călătoria dură a celor cinci tineri evadați din închisoare din Los Salvajes (r. Alejandro Fadel), film selecționat în Semaine de la Critique, a Festivalului de la Cannes. Fără resurse și fără repere, cei cinci se întorc unii împotriva celorlalți.
Despre durerea morții și puterea imaginației, capabilă să-i mențină în viață pe cei dragi, vorbește prin trei povești diferite Living/ Zhit (r. Vasili Sigarev), un film cu tușe suprarealiste și metafizice proiectat la Rotterdam și premiat de critică la Festivalul Filmului Central și Est-European goEast.
O turbulentă poveste de dragoste trăiește tânărul din Hors les murs (r. David Lambert), care se aruncă cu capul înainte într-o fragilizantă relație de dependență, iar un cuplu căsătorit se destramă încet în Lifelong (r. Asli Ozge), o radiografie clinică a unei separări, într-un decor elegant și atent ales, într-un Istanbul atipic filmat. Un eseu fascinant despre moarte, văzută prin ochii unor adolescenți care rătăcesc împreună printr-o pădure, Leones (r. Jazmín López) amintește deopotrivă de Terrence Malick și Gaspar Noé. Pasionant este și thailandezul 36 (r. Nawapol Thamrongrattanarit), un film experimental despre sfârșitul memoriei, distins cu trofeul Festivalului Internațional de Film de la Pusan.
În selecția de 12 titluri intră și două documentare: Forget Me Not (r. David Sieveking), un film cu un subiect dramatic, dar plin de candoare și umor, despre mama regizorului, bolnavă de Alzheimer, care moare încet și se decuplează de restul lumii, și The Last Black Sea Pirates (r. Svetoslav Stoyanov), povestea dispariției unei lumi romantice, cea a piraților de Marea Neagră.
