Fă-te frumoasă, păpușă!

Home $ Articole $ Fă-te frumoasă, păpușă!

by | Feb 20, 2014 | Articole

E perioada aia din an. În care îți îmbrățișezi statutul de femeie independentă, puternică și deloc devreme acasă. Că de ce Dumnezeu te-ai și grăbi? Să uzi cactușii din fereastră sau să constați că nu trece 1 minut fără să fii logată de pe vreun device pe Facebook? Până la urmă poți faci asta și din oraș. Dar pierdem ideea.

Ce vreau eu să subliniez este că ne aflăm în acele săptămâni ale anului în care, dintr-un motiv sau altul (indigestia chinuitoare provocată de avalanșa de inimioare roz din mall, depresia cronică care îți accentuează accesele de bipolaritate, nevoile tot mai dese, aberante și puternice de a toca bani pe care nu-i ai) simțim nevoia de a ne reconfirma puterea. Până aici, nu comentez, ba chiar mă declar într-un oarecare acord cu cele de mai sus. Disputele le am cu felul în care alegem noi, muierile, să ne manifestăm, câștigăm, confirmăm, reconfirmăm, păstrăm această așa-zisă putere. Așadar, lăsând filosofia și aberațiile făcute de dragul de a umple pagina, pe scurt: e aceea perioadă din an în care ne dezbrăcăm. Asta după ce ne chinuim ore întregi să ne îmbrăcăm. Spălăm. Epilăm. Pensăm. Tencuim cu tone de make-up. După care socializăm. Ne îmbătăm. Exagerăm. Fără prea multe explicații. Pentru că: Valentine’s Day, Dragobete, 1 Martie, și de departe, preferatul meu, 8 Martie.

Astfel, avem două cazuri:

A) Femeia în cuplu

Fericită sau nefericită, starea ei este mereu un barometru vestimentar. Dacă e proaspăt înamorată de fericitul Gigel, o veți vedea timidă și sfioasă într-o cafenea, purtând o bluziță cuminte, tip cămașă, nici prea largă (că nu se vede ce trebuie), dar nici prea mulată (căci Doamne! E prea repede!). Spre fericirea mea, nu m-am născut în epoca Victoriană, deci rochiile care urlă din toate cusăturile “pocăială” nu sunt chiar pe val, așa că domnișoara noastră, convinsă că stă la masă cu sufletul pereche, are un look proaspăt, îngrijit și studiat, dar deloc exagerat, poate chiar prea cuminte. Cămașă, pantaloni, cel mult o rochie midi (și asta e grav deja, o rochie tip sarafan).

 

Când vezi doi oameni anoști, pestriți la o masă, știi că ceva nu e în regulă. Mai ales dacă nu prea își vorbesc, ci se prefac mecanic că își savurează (vorba vine!) prânzul/cina. Ea este posomorâtă, nemachiată (iar dacă totuși întrezărești urme de rimel sau de pudră și un ruj discret, rozaliu, nu te amăgi, e doar jobul de vină, trebuie să fie prezentabilă). Ținută vestimentară deloc remarcabilă, sau din contră, dezastruoasă, semn că dom’șoara nu s-a prea deranjat. Și pentru cine, până la urmă? Cretinul ăla pe care nu-l mai suportă? Care îi vorbește non-stop despre colega nouă, drăguță și blondă? Pe bune?! Dacă lucrurile merg prost într-o relație, de cele mai multe ori se observă, în postura pe care o adoptăm, atitudinea pe care o avem și felul în care ne îmbrăcăm. Și e simplu: pentru că ne doare în cot.

La început până spre mijloc de relație, dacă toate sunt roz, și femeia e roz. Și starea ei și uneori și hainele. Se studiază, informează, aranjează. Dar, dacă are de ceva vreme un mascul Alpha sau Omega în preajmă, femeia în cuplu nu va mai depune mari eforturi (vă rog nu săriți să îmi spuneți de costumul asortat al Angelinei și al lui Brad). Decât dacă meseria i-o cere sau moștenirea genetică i-o dictează. Dar aceste cazuri nu sunt tocmai emblematice pentru tagma muierească. De ce credeți că atât de multe femei devin prietene cu echipamentul de sală (atenție, nu colanți mulați și tricouri scurte, ci treninguri largi, lălâi, gri), purtat cam tot timpul. De ce schimbă măsura după nuntă de la 36 la 40, fără plozi în discuție (cu tot cu ei, vorbim deja de 44)? De ce se îngrijesc mai puțin, fac sport cam niciodată și mănâncă mult și gras? Pentru că aparent, nu au niciun motiv să nu o facă. În perioada asta a anului (februarie – martie) însă, vor să fie dorite, să fie frumoase și să seducă. Totuși, de ziua femeii nu poți să nu-ți razi mustața, nu?

NB* Felicit pe această cale excepțiile de la ceea ce am descris mai sus. Mă rog să fie cât de multe și le rog să nu dea cu roșii în mine.

B) Femeia single

Iată un label care mă calcă pe nervi în ultima vreme, dar de care mă simt atașată. Femeia singură, trece pin două faze, care se repetă, ciclic, la un anumit interval de timp. Asta dacă între timp nu intră în categoria prea-prea fericitelor posesoare de bărbat la braț. În prima etapă e cam ca o epavă. Distrusă, depresivă, cu toată flota de corăbii eșuate, cu o lipsă crasă de chef de orice, dar mai ales de viață, nu prea vezi femei singure post-ruptură-de-cuplu în oraș. Le găsești în apartamentele lor, îmbrăcate în aceleași pijamale pătate, îndopându-se cu Ben & Jerry’s sau Scărișoara (iată un însemn al puterii financiare), ascultând Adele sau mai știu eu ce muzici pentru bocitoare. A da, și piratând de zor toate siropurile cu Rachel McAdams, Ryan Gosling & co. O pufoaică imensă, informă, diformă le servește drept acoperământ provizoriu, până dau o fugă la magazin să își mai ia o Milka. UGGs, șosete groase, elastice scârboase de prins părul palmier în vârful capului, iată kit-ul de supraviețuire pe care toate l-am avut cândva.

 

După ce și-a sufocat, înecat, spânzurat, împușcat amarul, femeia singură se reinventează. O vezi în cluburi, înconjurată de prietene gălăgioase. E aranjată (uneori puțin prea tare), super machiată, coafată, accesorizată din cap până în vârful tocurilor cui. E mereu în centrul grupului, chicotește, glumește, se hlizește, aparent fără nicio jenă. Nu prea o interesează nimic, pentru că a ieșit la vânătoare. Dar, înainte de asta, are nevoie de un show propriu și personal, în care își etalează „bunurile” – și naturale și vestimentare. E ca un fel de licitație, dar nimeni nu ia acasă obiectul, iar echivalentul banilor sunt laudele. Orgoliul știe de ce. Așadar, când vedeți fuste scurte, pantaloni hiper mulați, tocuri amețitoare și amenințătoare, bucle parfumate și un machiaj cam de Barbie, e bine să nu judecați. Femeia tocmai își revine dintr-o comă socială și are un întreg arsenal fashion care o ajută.

Un tip de la care nu mă așteptam veci să aud asta, mi-a trânti-o într-o dimineață, în drum spre club. Vă dați seama că nu mai țin minte discuția, o juma’ de cui însă mi-a rămas în creier: sexul înseamnă putere. Asta o știe oricine, continuarea era muuult mai interesantă și plauzibilă. Din păcate nu mi-o mai amintesc. Dacă o știe cineva…

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!