Acest text este unul introductiv. Vă rog să îl tratați ca atare.
Explicația: mi-am exprimat umilele păreri în ceea ce privește vestimentația de club, blogosfera feminină, unghiile tehnice, Instagram-ul, locurile hip de ieșit în oraș. Vă spun săptămânal cam ce puteți face în oraș, însă toate recomandările mele au legătură cu o destinație/locație precisă.
Iaca, fix astăzi mi-am găsit să vă deschid apetitul pentru plimbări, fix azi când vremea nu tocmai ține cu mine. Da’ nu-i bai. Că nu vă oprește nimeni din lecturat și de notat/reținut informații.
Scriu acest text ca și cum mi l-aș adresa mie. Sunt prin excelență o ființă leneșă. Mă despart rar de laptop și mult mai rar hoinăresc fără niciun motiv prin oraș. De obicei trebuie să întreprind diverse activități care nu se pot desfășura din vârful patului, așa că e nevoie să îmi construiesc o față de om, să îmi calc cămășile și să îmi cumpăr bilet de bus. Un bun prieten mi se confesa zilele trecute, explicându-mi în cuvinte scurte și drăguțe că ar vrea să își scoată o prietenă la…plimbare. Hai serios?! Da’ unde crezi că trăim? În Viena secolului trecut? Nimeni nu se plimbă doar pentru a se plimba. După care m-am oprit din ironii și deși ploaia pândea de după blocul lamă care-mi ține umbră constantă ferestrei, mi-am zis că nu e o ideea atât de proastă asta cu plimbatu’. Trebuie să știi doar de ce o faci și eventual să îți calculezi un moment bun pentru asta.
Așadar, să o luăm sistematic. Sunt comodă, așa că o rază jucăușă de soare nu mă va convinge în veci să fac 3 kilometri pe jos, doar pentru a respira puțin aer citadin. Veci. Dar, temperaturi de 20+ în martie, un cer de Valencia și puțină lume în oraș parcă mă inspiră la admirat copaci și clădiri.
E ușor să îndemni în teorie pe cineva să-și acorde o pauză, să meargă pe jos în loc să sune după taxi, să respire și să-și clătească ochii cu vechi clădiri, să-și cultive spiritul de observație și să caute frumosul în orice dugheană. Greu e cu făcutul. Dacă tot citiți aceste rânduri înseamnă că nu vă arde în mod clar de făcut plimbări. Și nu vă condamn. Astăzi nu-i chiar indicat, decât dacă sunteți britanici sub acoperire și aveți ascunse umbrele în poșete/ghiozdane. Dar asta nu mă oprește să vă dau niște ponturi.
Cum să îți cunoști orașul.
Și nu, nu mă refer la Gherla, Bobohalma, Vișeu, Beclean sau alte localități cu nume pitorești din care sunteți originari. Mă refer la Cluj. Titrez în dreapta-n stânga că m-am plictisit de el, că nu mai are ce să îmi ofere, că nu-i așa grozav, că Praga e mai faină, însă îmi ajung 3 zile acasă la ai mei, că mă sting de dorul Clujului. Și cu toate că nu-mi place să o recunosc, sunt multe lucruri pe care nu le știu despre oraș. Date istorice. Date economice. Statistici. Povești. Legende urbane. Istoriile unor personaje emblematice pentru Cluj. Și câte și mai câte. Poate vi se întâmplă la fel. Poate că nu priviți nici voi din alt unghi aglomerația asta urbană. Poate că vă plictisește orașul pentru că îl cunoașteți doar dintr-o singură perspectivă. E ca într-o relație. Dai și primești. Și acu’ pot să spun cam orice, dar Clujul e cât se poate de ofertant. Ne oferă multe. Iar noi îi putem oferi un minim, care ne costă doar timp: atenție.
1. Acordă-ți timp.
Știu, e al naibii de greu. Toată lumea lucrează ca un robot japonez, 12 ore pe zi dacă se poate, 6 din 7. Însă și într-a șaptea trezește-te, îmbracă-te lejer și ieși din casă. Fără ceas și mobil. Ascunde-le bine și încearcă să uiți de ele. Nu-ți seta în prima fază obiective de vizitat, doar hoinărește. Face bine și la picioare.
2. Concentrează-te.
Lipsa “exercițiului” de privit oamenii, străzile (lasă mașinile), florile, pisicile ne sabotează de obicei încercările de a fi zen în plin centrul unui oraș. Dacă crezi că ești victima perfectă a magazinelor cu vitrine îmbietoare, ocolește-le. Plimbă-te pe străzi mici, înguste, pe care nu le cunoști. Concentrează-te pe detalii asupra cărora nu ți-ai opri în mod normal privirea. Și poate nu ar fi o idee proastă să asculți ceva mai chill. Sau ceva ce te calmează.
3. Repetă.
Ok, nu ți-a ieșit poate din prima, te-ai plictisit puțin, nu ți se pare nimic atractiv. Nu-i bai. E ca la sală. Forțează-te. Mai ieși o dată și găsește chestii care îți place să le faci: poze, crochiuri pe o bancă în parc, jogging (e și asta o variantă de a-ți cunoaște cartierul în primă fază).
4. Plimbă-ți câinele.
Un bun motiv de a părăsi apartamentul, de a face mișcare, și tu și patrupedul. În timp ce el stă cu botul în pământ, tu poți urmări arhitectura străzii.
5. Premiază-te.
Sunt locuri în oraș unde îți tihnește un mic răsfăț după o lungă plimbare. Gen o terasă în apropierea parcului. În acest caz te poți opri la Euphoria Biergarden la o limonadă. Dacă ești în Piața Unirii, oricare din cafenele este o alegere deșteaptă. Încearcă Nuka, Arts sau Corso. Dacă te plimbi agale pe Eroilor ia-ți o înghețată, plantează-te pe o băncuță și urmărește oamenii. Studiază-i, fără să te holbezi la ei.
6. Informează-te.
Citește, întreabă, ascultă. Dacă ai un loc preferat în Cluj, încearcă să definești de ce îți place. Pornind de la asta, caută informații despre zonă, clădiri. Câte ceva despre istoria locului, specific sau alte lucruri interesante. Poate știu cunoscuții tăi, poate știe ceva inedit vreun patron de cafenea, poate cineva care locuiește în zonă are povești zemoase. Caută pe net, la bibliotecă, prin ziare. Asta îți permite să nu mai consideri Clujul deloc plictisitor!
Acu’ că mi-am terminat pledoaria pentru ieșit din casă, permiteți-mi să îmi pun în aplicare sugestiile și să caut informații despre oraș. În timp ce mă plimb. În timp ce mă bucur de el!
