Oser – târguiala cea de toate sâmbetele!

Nu, nu e doar o păcăleală. Acest târg chiar există. Aici, la Cluj. Săptămână de săptămână.

Se alege una bucată zi de sâmbătă. Preferabil e ca vremea să țină cu tine, nu de alta, dar nu cred că ești fanul plimbărilor prin ploaie și noroi. Așadar, e bine să îți stabilești un plan mental pentru acea zi de sâmbătă în care vei fi apt să te trezești la 6 -7 dimineața. Posibil după doar câteva ore de somn chinuit (vineri nu-i de stat în casă, iar cluburile din oraș se întrec în party-uri).

Se contactează de cu miercuri-joi prieteni-posibili-însoțitori în aventura matinală din week-end. Astfel de experiențe nu se trăiesc decât în minim doi. La 7 fix sună alarma enervantă a telefonului, semn că trebuie să fii bărbat/bărbată, să te târăști cumva afară din pat, să îți pui de-o cafea și să intri la duș. În 20 de minute ești fresh, bucuros că nu-i nimeni pe Facebook încă, poate ușor mahmur, dar se rezolvă cu două banane și un kiwi. La ora 8 fix ieși pe ușă, cu mobilu’ în mână, formând frenetic numerele prietenilor care, dintr-un motiv sau altul nu răspund. O iei la pas prin oraș, ușor iritat și înfricoșat de perspectiva unei țepe sociale.

Pont: mergi întotdeauna pe jos. Formează-ți un ritual, respiră aerul clujean încă curat-ish, bucură-te de soare. Ai voie să te mândrești cu faptul că te plimbi sâmbătă, la ora 8 dimineața în oraș, având o destinație exactă, alta decât prima terasă de pe Eroilor.

La Oser – pentru că asta e singura scuză decentă pentru o promenadă matinală – se merge aproape cu noaptea’n cap. Nu de alta, dar dacă tot depui un efort supra-omenesc de a părăsi patul devreme, poate nu ar strica să te dai mare la birou cu ce ți-ai luat. Iar chilipirurile se găsesc mai mereu înainte de prânz. Durata drumului variază. Depinde din ce parte a orașului purcezi spre strada Bobâlna. Dacă treci prin centru, te poți răsfăța cu o cafea to go. Sau cu un croissant de la Panemar. Dar nu abuza de mâncare, pentru că “răsfățul” culinar suprem te așteaptă tot la Oser.

Acu’ că ți-ai întâlnit prietenii (unii mai șifonați decât alții) pe la mijlocul străzii Bobâlna, unde în dreptul numărului 43 apar primele păturele cu mici nimicuri, ești mai relaxat. Ca să ne înțelegem din capul locului: Oser-ul este o ditai piață de vechituri, care seamănă cu Negreni-ul, doar că se întâmplă în fiecare sâmbătă, cam de pe la 8 dimineața. Aici găsești de toate: televizoare, mobilier, farfurii și căni, biciclete, veioze, chiloți, șosete, Nike Air Max, șampoane L’Oreal 3 la 20 și ceva de lei, vegeta ungurească, bluze de iarnă, cizme de călărie, ochelari de soare sau de vedere, jucării de plastic, întreaga familie a lui Barbie, cu tot cu Ken și Shelly, biciclete, triciclete, pantaloni de fitness, covoare, pantofi de nuntă sau banchet, ceasuri, bijuterii suflate cu aur, găini, pui de pisică, ouă de prepeliță, cuțite, casetofoane, cărți și câte și mai câte.

Cam pe toată lungimea străzii vei vedea în stânga și în dreapta zeci de mașini parcate care pe unde, printre ele, înghesuite, pe trotuar, pături cu vânzători nu foarte plictisiți dimineața, dar din ce în ce mai lipsiți de chef spre orele amiezii. La intrarea propriu-zisă în piață vei achita suma de 1 lei, în schimbul căreia vei primi un bilet, iar din acel moment ai oficial liber la trăit cea mai tare experiență culturalo-socialo-pseudo-consumeristă de sâmbătă, total opusă shoppingului organizat din mall.

Vei cunoaște comercianți nervoși, care țipă la tine dacă li se pare nu așezi cu o grijă prea mare obiectul probat înapoi în poziția inițială, alții foarte simpatici și galanți, vânzători povestitori care îți explică cu lux de amănunte povestea obiectului pe care ai pus ochii, șmecheri care vor să îți bage pe gât o pereche de Ray Bani turcești „originali, domn’le, poți verifica pă site” (cum?! păi asta ține de inventivitatea fiecăruia), băbuțe care stau cuminți și așteaptă să își vândă eșarfele care încă poartă un delicat miros de săpun rusesc cu patchouli, amestecat cu stătutul dulapurilor vechi din lemn de cireș. De asemenea, vei învăța (asta dacă nu cumva ești deja versat într-ale negoțului) cum să te tocmești la preț, vei afla că e musai necesar să blufezi, să joci teatru, să te prefaci dezinteresat. La Oser nu ai voie să țipi de fericire în fața vânzătorului căruia tocmai i-ai dat 20 de lei pe o pereche de cizme Hugo Boss în stare impecabilă. Nu ai voie să lași impresia că știi exact cât valorează tenișii ăia Vans, când nenea burtos din fața ta habar nu are ce-s ăia Vans și cere vreo 30 de lei pe o pereche nou-nouță.

Nu recomand să mergi la Oser cu prea mulți bani la tine, nu de alta dar ai toate șansele să îi spargi pe chestii care pe moment îți par faine și utile, dar mai apoi te întrebi de ce ți-ai luat încă o bicicletă când mai ai acasă alte 2. Răspuns: nu puteai lăsa brandul ăla la prețul de 400 de lei în mâinile hipsterului cu pălăriuță verde.

Ai în schimb voie să te plimbi cât de țin picioarele și răbdarea, ai voie să pipăi, să te uiți, să probezi, să negociezi, să eziți, dar nu foarte mult, că vine altu’ și îți ia Converșii din față.

Nicio experiență de Oser nu e completă până nu te îndopi cu minim 3 mici, o porție rece de cartofi prăjiți și o bere sau o Cola. Și vreo 3 felii de pâine. Și un kurtos kalacs cu nucă. Sigur, există riscul (redus, ce-i drept) unei indigestii și mai mult ca sigur vei râgâi juma’ de zi „delicatesele” servite la orele prânzului, dar hei, nu-i ca și cum faci asta zilnic!

 

Credit foto: PIMD