Electric Castle: Jurnal de Festival – Ziua 3 & 4

Home $ Festivaluri $ Electric Castle: Jurnal de Festival – Ziua 3 & 4

by | Jun 23, 2014 | Festivaluri

Sâmbătă. Ziua a treia la Electric Castle. Lumea rezistă.

De fapt, e ziua în care festivalul a atins numărul maxim de vizitatori. Că după o săptămână de muncă, o noapte (măcar) de festival prinde numai bine. Asta s-a văzut începând de la parcări, de pe străzile Bonțidei și în perimetrul festivalului.

De transport nu pot să mă plâng, am mers cu mașina în fiecare zi, au făcut-o alții, deși am înțeles că de sâmbătă cel puțin s-au mai așezat lucrurile și din punctul ăsta de vedere.

Am adunat gașca și am mers către main stage, unde Silent Strike mixa ultimele melodii în fața unui public deja pus pe distracție. La Grimus, deși mi-s dragi, am stat doar la vreo două melodii, preferând în schimb să prind un loc pe malul lacului, să stau chill și să îmi reiau energia pentru ce avea să urmeze (cu două zile de festival și un job în spate nu-i ușor).

De la Bonobo aveam așteptări mari. Și au fost depășite. Zică lumea ce o vrea: ba că nu e potrivit pentru main stage-ul unui festival, ba că merge mai bine într-o dupămasă liniștită acasă, mie mi-a plăcut. A prins bine înainte de zbenguiala de la Shiver, DJ Fresh și Pop Killers, așa că nu m-am dezlipit din fața scenei mari (drumul până la barul din fața ei nu se pune) până la ora 12:00.

După o scurtă pauză de masă, am dat o tură pe la scena reggae, în speranța că o să găsesc un hamac liber. Slabe șanse. Poate pe viitor vor fi mai multe.

Nu mi-am propus neapărat să stau doar la scena mare, însă întâmplarea a facut ca acolo să petrec cel mai mult timp, așa că m-am întors la Shiver și am tot rămas acolo până am plecat acasă, cândva spre răsărit, lăsându-i pe cei de la Pop Killers împreună cu Messy MC (care înainte de ei a cântat cu DJ Fresh) să antreneze publicul (încă numeros) până târziu spre dimineață.

Duminică. Ziua a patra de festival.

Mi-am propus să ajung mai devreme decât în celelalte zile, fiind ultima. Mare păcat că nu am fost inspirata să îmi iau o zi de concediu luni, să pot profita din plin și de ultima zi.

Norocul meu că am ajuns mai devreme, chiar înainte să urce pe scenă cei de la Notes & Ties, care au adunat în fața lor o grămadă de tineri. Să fi fost setlistul format din coloane sonore ale unor filme celebre de vină? Nu îmi dau seama, însă felicitări organizatorilor pentru că i-au chemat și în acest an.

După încă o pauză de plimbare prin Secret Garden, zona Burn și locul de ”joacă”, am revenit la main stage pentru concertul Șuie Paparude. Ora 20:00, una cam ciudată din punctul meu de vedere, obișnuită fiind cu concertele lor pe timp de noapte. Nicio problemă, băieții au reușit să facă ”cea mai faină atmosferă de la festival”, după spusele unora, chiar și atunci.

După o pauză de masă, am fugit la Silent Party, conceptul fiind unul interesant și amuzant în același timp, fiind ciudat să asculți un anumit tip de muzică și să dansezi într-un anumit fel, iar când te uiți în jur, îi vezi pe ceilalți dansând în alt stil și te întrebi unde e problema. Adevărul e că problema nu e nicăieri, trebuie doar să schimbi canalul și atunci înțelegi. După puțină zbenguială aici, am mers la Dance Garden, unde mixa Just D’Light. Stat puțin, muzica nu tocmai pe gustul meu. Drumul firesc a fost către main stage, unde erau Kraak & Smaak. Doi albi cu voci de negri, care m-au ținut, și ei, nedezlipită de locul din fața scenei.

Conform modificării din program anunțată în timp util de aplicația de mobil a festivalului, la ora 23:00 a urcat pe scenă DUB FX, cel adus în ultimul moment și foarte prompt în înlocuirea lui Rusko. A trecut ceva vreme de când nu l-am mai auzit live, așa că a fost un concert așteptat.

Pe Gramatik l-am ascultat doar pe net până acum, însă nu îmi pare rău că am scurtat orele de somn pentru el. Mi-a părut de-a dreptul rău că s-a făcut 1:30 atât de repede și a trebuit să plec în căutarea mașinii și mai apoi către casă.

Bilanț.

Plusuri. Multe.

Line-up-ul divers, public diversificat. Am mai fost eu pe la festivaluri, însă acesta este singurul care a avut de toate: muzică diversă, activițăți atât în timpul zilei cât și seara, spații ”de relaxare” special amenajate, un food court bine pus la punct (iarăși din punct de vedere al diversității), partea eco a festivalului, comunicarea pre-eveniment, cât și cea în timp real atât pe Facebook, cât și prin aplicația care trimitea updateuri pentru line-up și pentru activițățile conexe. Persoanele care se plimbau printre participanți și strângeau paharele goale aruncate pe jos. Foarte bună ideea, și practică în același timp.

Toate astea, pe lângă cele povestite din primele două zile.

Minusuri (ale mele) & propuneri:

Mai multe hamace. Dacă ar fi după mine, aș vrea câte unul la jumătate de metru. Știu, e imposibil, dar poate se mai găsesc pe undeva locuri de agățat. Programul locurilor de încărcat telefoane: puțin prelungit. Pentru ”navetiștii” care aleg (sau sunt nevoiți) să se plimbe zilnic din Cluj la Bonțida și înapoi, să se facă un fel de abonament de parcare pentru cele patru zile. Să se dea acces și persoanelor care nu stau în camping cu apă adusă de acasă, iar puncte de prim-ajutor să fie mai multe și nu doar la intrare. Repet: acestea nu sunt neapărat minusuri, cât sugestii pentru edițiile viitoare.

Regrete.

Că nu se organizează un Electric Castle de două ori pe an. Că zilele și nopțile nu sunt mai lungi, că nu mi-am luat concediu când a trebuit și că mai e de așteptat un an până la următoarea ediție.

Organizatori și voluntari, vă felicit! Ați reușit să faceți din Electric Castle cel mai mare festival din România în doar doi ani! Felicitări, felicitări, felicitări!

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!