Diana Oțet: Semințe de gând
2 martie – 10 aprilie 2015
Program: marți – sâmbătă: 10:00–13:00; 14:00–18:00
Diana Oțet (1987) trăiește și lucrează la Cluj. În prezent este doctorandă la secția de grafică a Universității de Artă și Design din Cluj.
Să ne gândim la acele momente când, în frig, încercam să facem pixul să scrie: îi suflam în vârf, îi răsuceam rezerva cu pastă între degete și, pe urmă, încercam să scoatem semne. Mai întâi apăreau șanțurile imprimate în hârtie, apoi liniile, cercurile, crics-cracsurile trasate deja de pasta însăși. Apariția liniei colorate era o adevărată bucurie, o mică realizare. Era începutul a ceva.
Desenele Dianei Oțet – fie decupate din caiete tematice (Coșmaruri și vise, Călătorii, Notițe și planuri, Nefericire lină), fie foi grafice mai ample – îmi amintesc de această operațiune de la care, în prima fază, nu aveam alte aşteptări decât ca pixul să scrie.
Ulterior, când instrumentul își dovedește rostul, primul semn trasat poate fi sămânța de gând care deschide o gamă largă de posibilități.
Astfel, Diana exploatează desenul în multiple ipostaze: scris, adnotare, analiză, studiu (anatomic, geometric, microscopic). Observarea și contemplarea realității imediate, ale lucrurilor, evenimentelor și ființelor apropiate duc spre interogarea mecanismelor aflate dincolo de acestea.
Observațiile grafice sunt călăuzite în zona cercetării începuturilor (ființelor, formelor), desenatorul căutând să înțeleagă acea ordine misterioasă care pare să se afle în spatele tuturor lucrurilor și viețuitoarelor.
Observatorul atent îşi pune la contribuție atât sensibilitatea, cât și spiritul de observaţie specific științelor naturii pentru a remodela în desenul său traseele devenirii și ale coagulării. Desenul devine act de cunoaștere și, ca atare, se leagă strâns de viața însăși, ba chiar se transformă într-un mod de a trăi, așa cum am învățat de la „desenatori” precum Leonardo da Vinci, Paul Klee sau Ștefan Bertalan.
Székely Sebestyén György
