Din cei în jur de douăzeci de ani ai existenţei mele, am petrecut vreo 15 prin mijloace de transport în comun. Cum viaţa mea, a unui transportat în comun, a ajuns la vârsta adolescenţei şi în sfârşit e ea însăşi capabilă de gândire lucidă, am încropit un mini-ghid de descurcat în vehicule.
În momentul când autobuzul ajunge în staţie, tu trebuie să fii undeva la 40 de metri în urmă, agitându-ţi braţele. Când valul de adrenalină intră în funcţiune, te vei regăsi gonind spre autobuz asemenea unei drujbe scăpate într-un lan de grinzi.
Odată uşile bătute cu pumnii şi ajuns înăuntru, scaldă-te în valurile de sudoare care şiroiesc pe tine, anunţând victoria bătăliei dintre tine şi autobuz. Relaxează-te, uită-te în jur la noii tăi vecini de transport în comun. Încearcă să-ţi găseşti un scaun. Până la găsirea scaunului, fă exerciţii de echilibristică între două bare: încearcă să stai în picioare cât mai mult fără să fii aruncat de inerţia frânelor în alţi oameni. La prima coastă strivită ai game over.
Odată ochit un scaun, fă tot posibilul să ajungi la el, chiar dacă mergi o staţie. Strecoară-te, bagă-te, împinge-te. Dacă comentează cineva, fute-i un cot peste faţă. Bonus la impact dacă îl loveşti cu o paporniţă. Dacă nimereşti două scaune libere, aşează-te pe ăla din exterior. E dreptul tău să stai unde vrei şi să păzeşti teritoriul marcat. Pe scaunul de lângă geam plasează-ţi paporniţa şi continuă restul călătoriei uitându-te chiorâş la oameni. Din când în când, dezveleşte caninii şi mârâie în surdină.
Scaunul fiind ocupat, este momentul să-ţi aminteşti de bilet. Refă traseul înapoi către perforator. La compostor, decide-te că n-are rost şi păstrezi biletul pentru altă dată. Dacă auzi plângeri pe drum, fă recurs la regula cu cotul. Scuzele sunt pentru fraieri.
Cedatul locului se face, dar selectiv. Respectă cu stricteţe normele convenţionale şi nimic altceva: dă prioritate femeilor, bătrânilor, copiilor, însărcinatelor şi oamenilor cu dizabilităţi; dacă ai lângă tine un adolescent băiat cu un rucsac de 35 de kilograme care îl trage efectiv în jos şi îl îndoaie de la mijloc, uită-te pe geam. Când urmezi regulile destinate categoriilor vulnerabile, aplică-le cu stil. Ocheşte o babă în celălalt colţ al busului, ridică-te furtunos şi zbiară, gesticulând către scaun “bine, doamnă, am înţeles, gata, staţi jos, hai că luaţi şi pielea de pe mine”.
Punctul terminus este confruntarea cu controlorul. Trage de timp cu toate normele legale, cere-i să se legitimeze, ţine strâns de abonament, invocă drepturile de cetăţean, invocă administraţia proastă RATUC. Eventual, invocă imunitatea de parlamentar sau alte chestii care-ţi mai vin prin minte. Când te dă jos, fugi. Dacă te prinde de guler, mai ceartă-te în auzul lumii cu el vreo 5 minute, apoi trage-l la o parte, strecoară-i 20 de lei şi pleacă fluierând acasă.
Şnur
