Ca student, sunt momente când nu mai știi cum să faci economie. Băgatul banilor la ciorap, aruncarea cardului în spatele patului și împrumutatul intenționat la prieteni sunt metode eficiente de a ține banii cât mai departe de tine pentru a nu-i cheltui, însă nu merg la infinit. Iar cum e matematic imposibil să tai din banii de băut sau țigări, ajungi la singura concluzie logică de student: tai din banii de mâncare. Și-așa s-au scumpit alimentele, ce rost mai are să-ți gătești mâncare sănătoasă?
În consistență cu această direcție, șaormeriile clujene explodează de clienți la orice oră din zi sau noapte și au ajuns să fie câte una la fiecare 5 metri; pentru eficientizare, aș propune Primăriei să așeze toate shaormeriile de pe o stradă pe partea cu numerele impare, ca măcar să știm o treabă. În Cluj, șaormeriile sunt singurele spații întâlnite aproape la fel de des ca bancomatele BT. Ca nouvenit în Cluj, cea mai stupidă întrebare pe care o poți pune în centru este „Unde-i piața Matei?”, urmată de îndeaproape de „Unde pot găsi o șaormerie?”. La asta din urmă, orice cetățean de bun simț te va lega la ochi, te va învârti în cerc 30 de secunde și apoi îți va da un șut în cur care să te propulseze 5 metri în orice direcție; după ăia 5 m vei ajunge, inevitabil, într-o șaormerie.
Șaormeriile mustesc de studenți; Babylon, Fat Mama, Big Tata și Large Grandmother pompează toate vesel litri întregi de maioneză pe arterele noastre flexibile. Totul e bine și frumos până ajungi să pui burtă ca mine sau ajungi să te scârbești de la simpla vedere a unei șaormerii. Ei bine, pentru asta există restaurantele și cantinele, care-s varianta studențească a restaurantelor. Mai există și sandwichul de acasă, opțiune uitată de mulți dintre noi de la părăsirea cuibului parental, și opțiune pe care o recomand ferm. Însă pentru ăia grăbiți sau leneși, cantina studențească rămâne opțiunea de căpătâi: nici prea nașpa, nici prea scumpă; îți dă mâncare ca la mama acasă, numai că acum mama e Universitatea.
Așadar, în articolele viitoare, voi da o raită prin cantinele studențești din Cluj ca să-mi fac și eu, și voi, o părere despre fiecare. Dacă vă e prea lene să renunțați la băgat fish fingers până la refuz, o să aflați în curând dacă merită să ieșiți din casă până la cantină, și dacă da, la care.
Țineți aproape.
Șnur
Citește aici ce a mai scris Șnur.
