Recenziile lui Șnur: cantina Hașdeu

Home $ Articole $ Editorial $ Recenziile lui Șnur: cantina Hașdeu

by | May 5, 2015 | Editorial

Fel de fel de legende și zicale circulă despre renumita cantină aflată în cuibul studențimii clujene. Povești cu pireuri de carton sau fire de păr în supă au ajuns la urechile a mulți și inclusiv ale mele. În privința mea, au rămas acolo, netestate tocmai din frica de confruntare. Cum era pentru Delavrancea Școala Domnească, așa era și pentru mine cantina Hașdeu: mi-era frică și mi-era dragă. Tocmai de aceea, după aproape doi ani de ezitări și amânări, am decis să vin astăzi și să mă lămuresc.

Mi-a luat ceva să ajung, căci a trebuit să urc prin parcul de Geografie și apoi prin zona cu căminele de fete. Am ajuns până la urmă într-o clădire mare (cred că îi zice căsuța Hașdeu), unde am urcat un etaj și m-am trezit în fața unei fel de McDonald’s cu artă contemporană în loc de reclame pe pereți (serios, un perete întreg e umplut cu artă. For some reason). Oferta de meniuri era hipergeneroasă și m-a distrat că tabelele de meniu arătau ca alea dintr-o șaormerie. Mi-am luat o salată de vinete, o supă a la grec și niște paste carbonara. Împreună cu trei pite, o salată de varză și un Fanta, totul costat 14 lei cu reducere de student și arăta cam așa:

N-am pierdut vremea și m-am înfipt în salata de vinete, care era micuță, apetisantă și s-a evaporat repede. Next up, supa a la grec. Cum am mai zis și în recenziile anterioare, analiza ciorbelor e esențială în cantine, pentru că în spiritul reducerilor pentru studenți astea tind să fie cele mai neglijate și de multe ori sunt niște ape chioare. N-a fost cazul, supa asta a fost bunicică; n-a abundat de ingrediente, dar în orice caz nu avea textura aia de apă uleioasă de la Litere.

Problema a apărut la carbonara. Cum am luat prima gură m-am întristat. Am mai luat încă câteva ca să mă înveselesc, dar n-a funcționat: mâncarea era lăptoasă și fără gust. Unele locuri unde se mai găsea brânză închegată cu carne hai să zicem că erau acceptabile, dar nu salvau porția. Mâncam în lehamite. Ca să mai diversific, m-am băgat la salata de varză, care era nițel umedă, dar exagera cu condimentarea. Și uite așa, tot mâncând carbonara cu gust de tăiței în lapte și varză piperoasă, m-am enervat și am decis că-mi bag penisul în el de felul doi.

În schimb, mi-am luat niște piure și un fel de șnițel semi-carne, semi-cașcaval. Cum m-am așteptat, au fost foarte bune: cu piureul și șnițelul nu prea se dă greș la nicio cantină și parțial din motivul ăsta îmi iau intenționat alte meniuri. La masă a venit un prieten care era pe-acolo, și printre altele mi-a recomandat să nu-mi iau pe viitor spanac de aici – cică are gust de mucuri de țigară. După masă, am zis bogdaproste, am molfăit alene o bucată de prăjitură la 2 lei, am udat totul cu niște Fanta și m-am întins pe spate să-mi contemplu burta umplută la refuz.

Și cam așa cu cantina Hașdeu. Mâncare atât bună și nașpa, condiții faine, amplasare nimerită: fix în mijlocul naturii, cu păsărelele campusului ciripindu-ți la ureche. Băile am văzut că erau moderne și curățele.

Deci:

Fain
– aspect ireproșabil
– aproape de tine (dacă stai în Hașdeu)
– un topos social care te duce cu gândul la cantinele americane; pentru că-I așa de mare n-ai cum să nu dai de cineva cunoscut
– orar încăpător; deschis și sâmbăta

Nașpa
– plm de carbonara
– n-am găsit wi-fi
– tre’ să urci un pic, ceea ce e nașpa pentru leneși ca mine

Scor final:
Când am intrat și am văzut cum arată, am vrut să-I dau 5/5 steluțe. Pe la jumătatea mesei, impresia mi-a coborât la un 4. Acuma, din cauza unelor mâncăruri nașpa, am ajuns chiar la un 3, că doar asta contează până la urmă la o cantină. Așa că vă las pe voi să decideți.

Cantina Hașdeu
Strada Bogdan Petriceicu Haşdeu, Nr. 45 (în clădirea aia, știți voi care)
Orar: L-V 12-19; S: 12-16

Citește aici celelalte recenzii de cantine și alte asemenea lucruri scrise de Șnur.

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!