Recenziile lui Șnur: cantina UMF

Home $ Articole $ Editorial $ Recenziile lui Șnur: cantina UMF

by | May 8, 2015 | Editorial

Când eram azi în drum spre autobuz, un prieten mi-a zis că cică acum vreo trei ani s-a descoperit o epidemie cu E. coli aici. Cazul mustește de ironie: cantina facultății de medicină, găsită infecțioasă.
N-am stat să verific informația, ci mi-am luat curaj și am purces oricum spre locul cu pricina. Eram hotărât să montez sau demontez orice mit a apărut sau va apărea despre această cantină. În numele științei.

Cum nuș-cum naiba mi-am bulit piciorul stâng ieri seară și azi mă durea ca naiba, am reușit să urc anevoie strada Victor Babeș până în dreptul lui New Croco (că doar la numărul 12 îmi zicea Internetul  că se află destinația). Acolo! fatalitate: am aflat de la o studentă întâmplătoare că ce caut eu e tocmai fix la începutul străzii. Astfel, după numai 10 minute de târșâit dureros, am ajuns în clădirea galbenă cu pricina. Când am intrat, urmele de gânduri negre mi-au zburat din cap mai rapid ca niște guguștiuci goniți cu bastonul de bătrânii de pe pietonală. Se pare că la fel ca la compania aeriană de la a sinucis avionul acum vreo două luni pilotul ăla, valul de E. coli a făcut numai bine locului: așa cum au sporit nemții securitatea la maxim și acum Germanwings e cotată cea mai sigură companie, așa au sporit ăștia de la UMF condițiile și cantina pare cea mai curățică cantină din oraș. De acum înainte o să încep să am dubii la cantinele care n-au avut epidemii infecțioase în trecut.

Am stat răbdător la coada care se mișca repejor, admirând luxul de cofetărie al localului. Apoi mi-am amintit subit că într-un loc unde se zvonesc boli intestinale poate că ar fi bine să mă spăl pe mâini înainte (bine, poate ar trebui să facem asta tot timpul la restaurant, dar lumea mai uită și uite așa apar molimele). Baia era o toaletă de hotel de cinci stele, cu pisoar din ăla pătrățos. În timp ce înaintam, mi-am zis că trebuie să fie o prinsoare la toate astea – și aveam dreptate. Am fost un pic mirat să găsesc felii, nu chifle de pâine la începutul cozii – dar cum n-aveau cod de bare, hei, măcar nu-s taxate. Mi-am comandat ce mi-a poftit stomacul: o supă de perișoare, niște cartofi franțuzești cu morcovei și broccoli, niște pulpițe și nelipsita varză. Când am ajuns la casă, am înțeles prinsoarea: comanda costa 15 lei, pentru că ori nu se acordă reducere de student, ori e inclusă din oficiu (n-am înțeles exact). Oricum, nu-i o sumă mare pentru o masă, atâta doar că de banii ăștia la celelalte cantine îmi mai o prăjitură și un suc pe lângă.

M-am așezat la masa decorată cu motive hipsterești-tropicale și am început festinul. Supa a fost minunată și am halit-o dintr-o înghițitură. M-am înfipt în cartofi și atunci au început corurile de îngeri să cânte. Ah, ce deliciu, ce minunăție, ce voluptate culinară! Simțeam cartofii cei fragezi și îmbălsămați în ou cum îmi dansează în cerul gurii. Am sărat nițeluș morcoviorii și broccoli-ul și m-am pus la un festin de zile mari. Legumele mergeau de minune cu cartofii, iar puiul – de două ori pe atât.

Pe când masa era pe sfârșite, mie și salatei ni s-au încrucișat privirile. Ne-am uitat cu ochii întredeschiși unul la celălalt, ne-am zornăit rotițele de la ghete, un rotocol de fân a adiat pe lângă noi și din pereți a început să cânte coloana sonoră din „The good, the bad and the ugly”. Era momentul decisiv, momentul care hotăra dacă a fost o masă perfectă sau o masă decăzută din rai. Cu mâna tremurândă, am băgat furculița în varză, am închis ochii și am gustat. Umedă, acrișoară, proaspătă. Perfecțiune. Am lovit cu pumnii în masă, am aruncat tava cât colo și am strigat către bucătarul din spatele tejghelei: AI TREI DE „DA”. Luminile au explodat, confetti a căzut din tavan, iar cantina a fost inundată de aplauzele a milioane de oameni de pe toate continentele.

Când s-a terminat faza asta ciudată mi-am luat un icetea.

Apoi m-am reașezat la masă, să mă pun să scriu recenzia asta. Și atunci, în colțul din dreapta jos, am văzut singurul element care mai lipsea ca experiența să fie completă: wi-fi gratis.

Să recapitulăm. Legile de analiză a cantinelor îmi dictează să îi dau o notă de 4/5 din cauza prețurilor mai mari decât la celelalte cantine, dar eu vreau foarte tare să îi dau nota maximă. Pentru că pot. Așadar, cantina UMF, primeși 5/5 furculițe.

Mă rog, nota rămâne deschisă. Încă nu mi-a apărut niciun simptom.

Cantina restaurant UMF
str. Victor Babeș nr. nu mai știu cât, dar în orice caz pe partea stângă a străzii cum urci, într-o clădire galbenă
Orar: L-V: 12-17

Citește aici și celelalte recenzii ale lui Șnur.

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!