Maxim Liulca: Was sich bezweit, bedritt sich
aşa merg lucrurile pe lume? e singurul gând pe care-l aveam siderat de lumina lăptoasă cu care ne primea dimineaţa aia cum se revărsa ea generoasă peste podurile oraşului uau toată lumea e acoperită cu ceaţă zice şi copilul meu nasul lipit geam şi cum prevestea ea lumina umezeala diafană a aerului dându-i deja acea calitate lipicioasă aveam poftă de o ţigară şi în uşa la Joy’s când să o deschid porumbelul rebegit tocmai am auzit la radio că a scăzut îngrijorător populaţia de turturele totuşi porumbel o fi fost că era mai colorat aşa cu irizaţii imobil stătea cu penele zburlite l-aş fi atins să văd dacă-s umede de la aerul ăla lipicios o fi bolnav mai dă-l încolo mi-am zis doar ochiul său s-a mişcat imperceptibil cum se zice părea sticlos sticlă numai bună de privit lumina aia lăptoasă diafană cum zic prin care se strecurau parcă amintirile copilăriei mele şi tocmai am dat like&share la postarea lui Siekmeier care-i în New York unde am fost şi noi anul trecut Morbid Anatomy Flea Market multiple vendors selling taxidermy galore unusual antiques obscure books parcă-i o poezie îmi zic mai da-o- ncolo disciplinează-te gând şi mâna disciplinează-te text copilul meu că aşa merg lucrurile pe lumea asta
nu-i provocator de loc zice şi Maxim când îi povestesc cum mi-a venit în minte expresia asta aproape intraductibilă în acelaşi timp cu hai să facem expoziţia asta cu gravurile tale cum generează ele nostalgie ce nostalgie? sare el imediat păi cum sunt ele aşa simple în alb şi negru ai redus totul la linie şi punct minimalism nepauper şi elegantă frustă parcă-s desene rupestre germenele resurecţiei şi rafinament ludic asta văd eu mitul peşterii alegoria lui Platon pentru a demonstra gradele până la care naturile noastre pot fi iluminate
zici tu! zice el ironic da-i place cum zic că drumul de intrare dă spre lumină şi lumina face umbre măi şi umbra nostalgie adică sigur că depinde la ce te gândeşti melancolie şi alean şi duioşie că mă văd pe mine şi jocurile noastre de vară nesfârşite pe uliţă lungă plină de praf şi noi Bruno şi Wolfgang şi Heizi murdari ca dracii nu ne-am mai fi dat duşi unde s-or mai fi dus şi copiii ăştia în lumea asta largă şi obscură? stăteam deci până ieşea la poartă vreo bunică nici n-o mai vedeam în pâcla întunericului Nani Pass sau Bear Oma să ne bage în casă Füße waschen vor dem Schlafengehen că aşa merg lucrurile pe lumea asta
era vorba acelei bunici NaniPass sau BearOma pe care o văd înfiptă-n mijlocul drumului cum ne aştepta ameninţătoare cu mâinile încrucişate la piept ştiam ce urmează iar am băgat-o pe mânecă s-a spart jocul că urmează să-l bage în casă pe al ei Bruno sau Wolfgang şi noi trebuia să ne reorganizăm ăia care-am mai rămas să facem alt joc şi ăla pedepsitul ne privea cu obidă sub verdictul ei implacabil was sich bezweit, bedritt sich ştii ce spun aici Maxime? că vei fi supărat şi tu vreo bunică prin Tighina aia aceaşi uliţă şi acelaşi praf la fel o fi fost şi la voi atitudinea maternală chiar dacă nu pe nemţeşte ci mai probabil vine mama şi mă lă aşa şi-o fi zis şi copilul înlăcrimat de ciudă ce s-a mai întâmplat o dată se va repetă ce ai făcut vei mai face şi aşa merg lucrurile pe lumea asta
ăsta o fi destinul nu scapi de prevestire ce-i în trecut aşa şi-n viitor ca o spirală ceva ineluctabil of nu vreau să-l tachinez pe băiatul ăsta blond da’ ce să-i fac eu încă n-a plecat copilul ăla din Tighina de pe chipul lui da, da zice el să facem o expoziţie ca o secţiune printr-o spirală ştii tamburii aia imenşi pe care se transporta cabluri groase cu izolaţia neagră care ascunde şerpii de sârmă lucioasă şi ziceam că ăla-i firul vieţii ascuns in spuma zilelor amestec alchimic iubire cruzime efervescentă platitudine zice hai să punem gravurile astea aliniate la distanţe egale şi cum ultima se continua cu prima ca şarpele Ouroboros le văd aşa multe cum se înşiră zilele pe mosor sau amintirile dacă vrei unitatea primordiala si ciclul nesfarşit al timpului şi toată nebunia aia cu secţiunea de aur “cel mai uimitor număr care poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări” să intri şi aia să vezi amintirile înşirate cuminte şi peştera lui Platon si ahh eternitatea sufletului cum în trecut aşa şi în viitor că aşa cum merg lucrurile pe lumea asta
hai Maxime acasă să mai facem o expoziţie pentru că was sich bezweit, bedritt sich ăsta-i logosul şi litania mea aşa merg lucrurile pe lumea asta
Tiberiu Adelmann
