Vi se întâmplă vreodată să vă întrebați cum a luat naștere felul vostru de mâncare preferat? Nu cum a fost preparat și cât a stat în tigaie, ci… care este povestea din spatele lui? Când a ajuns pentru prima dată pe o farfurie, în ce bucătărie a fost gătit, cui i-a venit ideea să combine ce a avut pe masă în modul în care a făcut-o. Poate că a fost gătit pentru familiile regale sau, după o zi de muncă, vreo fată simplă i-a gătit logodnicului ei.
Probabil cea mai vestită rețetă ardelenească, varza à la Cluj, apare consemnată pentru prima dată în 1695, sub numele de “varză în mod clujean”, într-o micuță carte de bucate tipărită chiar aici. Nu ar fi greșit să presupunem că datorită ei a ajuns rețeta atât de cunoscută, cartea având mare succes în acea vreme. Însă prima mențiune a verzei ca aliment a găsit-o istoricul Lukacs Jozsef, care s-a pus pe studiat întreaga gastronomie clujeană de secol 16-17, descoperind că leguma era chiar aliment de bază în regiunea Transilvaniei, indiferent de pătură socială.
“Cele mai vechi informaţii din Transilvania despre această plantă-aliment le-am găsit doar în secolul al XV-lea. Astfel, într-un protocol din 1442 al Conventului de la Cluj-Mănăştur – unde exista o mănăstire benedictină – este amintit un nobil din Iara care jura că nu el a dat poruncă oamenilor săi să-i facă rău unui alt nobil din Iara. Printre altele, jura că nu el a ordonat ca acestuia să-i fie luată varza.” (sursa)
Însă rețeta a fost tipărită în cartea cu pricina după ce un tipograf, Miklos Misztotfalusi, i-a găsit manuscrisul, dovadă a faptului că în tradiția gastronomică a vremii varza cu carne exista deja. Întrebându-se de unde a primit Miklos rețeta, informațiile l-au dus pe istoricul Lukacs Jozsef către o mănăstire franciscană din Șumuleu Ciuc, unde călugării găteau cantități mari de mâncare pentru elevii care învățau acolo. Tot în cărți a descoperit că până și regele Ungariei născut la Cluj, Matia Corvin, a mâncat varză cu ulei.
“Se ia o frumoasă varză murată, care se mărunţeşte frumos, subţire. Între timp, împreună cu varza, se pune la foc mic, într-o oală, o găină grasă sau o jumătate de gâscă cu slănină; se presară piper peste ea şi se fierbe bine; se toarnă şi vin atâta cât trebuie, ca să aibă gust mai bun; când se serveşte se piperează din nou.” (sursa)
Așa arăta prima rețetă tradițională care învăța gospodinele cum să pregătească pentreu regi, nobili și oameni simpli varza care a rămas în conștiința colectivă ca fiind à la Cluj. Preparatul nu doar merită, ci trebuie, de-a dreptul, încercat în două locuri din oraș: Vărzărie și Livada. Sau o puteți găti acasă.
Voi unde ați mai mâncat o varză a la Cluj bună? Lasă-ne sugestia ta în comentarii.
