Un basm adresat tuturor – Tale of Tales - Evenimente din Cluj Napoca
Cinema

Un basm adresat tuturor – Tale of Tales

Intrat în competiţia pentru Palme d’Or-ul de la Cannes 2015, Tale of Tales (Matteo Garrone) este un basm cu accente uşor groteşti. Filmul adună trei astfel de naraţiuni populare, alese din culegerea de cincizeci de astfel de poveşti, scrisă de Giambattista Basile (1566-1632). Cu actori de primă mână şi vorbit în engleză, filmul ar trebui să ajungă instant în topurile personale ale multor copii, cât şi ale acelor adulţi care încă se află în căutarea de lumi fantastice.

Pe scurt, cele trei poveşti sunt după cum urmează: o regină (Salma Hayek) nu poate rămâne însărcinată, aşa că regele ei (John C. Reilly) face sacrificiul suprem, ulterior indicaţiei unui vrăjitor, cum că ea ar trebui să mănânce inima unui monstru marin, moment în care va procrea aproape pe loc. Atât ea, cât şi servitoarea virgină care îi găteşte festinul nasc câte un albinos – ei sunt leiţi ca două picături de apă şi de aici apar şi problemele. A doua poveste orbitează în jurul unui rege afemeiat (Vincent Cassel), care se îndrăgosteşte de vocea unei femei, şi implicit de ea, fără să ştie că aceasta e bătrână şi monstruos de urâtă. Al treilea basm îi are în prim-plan pe un rege pitic (Toby Jones) şi fiica lui (Bebe Cave) ajunsă la vârsta măritişului, dar pe care n-ar prea vrea s-o lase să plece de acasă. Toate aceste istorii sunt aduse laolaltă în primul rând prin montaj, cu ajutorul căruia poveştile cresc laolaltă – Garrone optează să treacă de la una la alta, dar fără să le facă mai greu de urmărit sau să le văduvească de frumuseţe, iar în final le aduce chiar în acelaşi loc, când Violet, fiica liliputanului, preia împărăţia. Sigur, drumul spre deznodământul tuturor celor trei fire narative e lung şi destul de anevoios, în ideea în care conflicte şi întreceri apar la tot pasul, împreună cu arătări imaginare dintre cele mai ciudate. Diferit este că senzaţionalismul regăsit în alte proiecte asemănătoare de dată recentă, aici nu există – totul e cât se poate de firesc şi de cumpătat. Asta pentru că regizorul nu ţine neapărat să creeze suspans, ci alege să făurească o lume imaginară de o splendoare rarisimă.

Tocmai pentru că nu respectă aproape niciun tipar – asta nu înseamnă că nu cade în convenţionalitate, ci mai degrabă că nu îşi doreşte cu orice preţ să o facă – , Tale of Tales e unul dintre cele mai bune basme ecranizate vreodată. Este un proiect de generaţie, care îl (re)aduce în prim-plan pe unul dintre exponenţii de seamă ai noii suflări de cineaşti italieni excelenţi.

Articol scris de Ion Indolean
Film Critic la FilmSense.eu

Tale of Tales
Site / Facebook / Trailer:

CLUJLIFE - Te scoate din casă!

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.