Cartierele clujene și povestea lor

Prima dată când am auzit eu că în orașele mari există cartiere, m-am întrebat ce-or fi alea. Apoi am trecut la întrebări next level, cum ar fi “dar noi de ce nu avem cartiere în Hațeg?!”, cu plânsetele de dezamăgire aferente. Anii au trecut și am ajuns să locuiesc într-un cartier, nu doar să știu că el există în apropierea mea. Acum vreau să știu unde sunt ele exact delimitate. Și da, care este istoria lor. Fiecare lucru are o istorie, nu, cartierele de ce nu ar avea?

Povestea sună cam așa…

Cartierul Între Lacuri. Situat în estul orașului, datează de la începutul anilor ’80, când comunismul încă exista în România; este delimitat de străzile Teodor Mihali, Dunării și Aurel Vlaicu. Mai mult decât sugestivă, denumirea pleacă de la amplasamentul lacurilor din zonă, unul dintre ele fiind, însă, astupat la construcția ei. Dacă n-ai învățat geografie în liceu, așa ca mine, cu câteva nume de ape după o plimbare pe străduțe tot o să rămâi: Oltului, Siretului, Mureșului, Bega etc. Cartierul s-a dezvoltat enorm în ultimii ani, din punct de vede social-economic fiind importante existența Baumax-ului și a centrului comercial Iulius Mall. Stai Între Lacuri, vrei un film și n-ai merge până în centru? Iulius Mall. Cumpărături? Iulius Mall. Relaxare în parc? Da, în Parcul Iulius Mall. La cum s-a dezvoltat zona, nu-i departe pânâ să se schimbe denumirea în “Între Iuliusuri”. 

credit foto: Alexandru Mahu

Cartierul Gheorgheni. Situat în apropierea cartierului Între Lacuri, oamenii confundă puțin zonele; a trecut un an de când stau în Cluj și încă mă întreb care-i diferența între ele. Denumirea vine de la localitatea spre care duce și este considerat cel mai verde cartier al Clujului, fiind construit în anii ’60 după un plan urbanistic ce implica spații de agrement, zone verzi și parcuri. Mai este un lac și aici, cu o vechime de 600 de ani; n-avem Monstrul din Lochness, dar avem “legenda vaporului din Deltă”. În apropiere este Livada Palocsay, unde mulți ați campat la UNTOLD Festival, neștiind, probabil, că sunteți în Gheorgheni.

sursă foto: BJC

Cartierul Zorilor. Un cartier al zorilor de zi. Simplu, nu? De zonă ați auzit, cu siguranță, mulțumită Complexului Studențesc Observator; delimitată fiind de Grădina Botanică, campusul Hașdeu, cimitirele Mănăștur și evreiesc, și cartierul Bună Ziua, zona este într-o continuă evoluție. Aici găsim hoteluri renumite, centre comerciale și cluburi. Cât despre străzi… totul se leagă: strada Muzicii, Lunii, Rapsodiei, Pădurii, strada Meteor sau Jupiter sau străzi ce amintesc de personalități importante ale culturii și civilizației românești: strada Eugen Ionescu, Tudor Arghezi, Nicolae Steinhardt, Alecu Russo, Teo Peter, Panait Istrati, Constantin Noica, Miko Imre sau strada Mircea Eliade.

sursă foto: buzznews.ro

Cartierul Mănăștur. Cel mai mare cartier din oraș – 120 000 de locuitori – a fost, inițial, un sat de secol IX – X, construit în jurul Bisericii Calvaria. Cândva Mănăstirea Calvaria, aceasta a suferit atacuri și invazii, trecând pe rând sub patronajul Bisericii Greco-Catolice, Catolice, Franciscane și Ortodoxe. Denumirea vine de la termenul “monostor”, care în ungurește înseamnă “mănăstire”. În 1895 este anexat Clujului, în 1965 începând demolarea vechiului așezămând și construcția noului cartier rezidențial. Dacă vreți să vedeți arhitectură stalinistă, faceți o plimbare prin Mănăștur.

sursă foto: transylvaniacam

Cartierul Grigorescu. Prima denumire a cartierului a fost Donath, în semn de recunoștință pentru ciobanul despre care legenda spune că a salvat orașul de invazia turcilor. În 1960, numele generalului Eremia Grigorescu i-a luat locul. Cartierul este frumos și liniștit, extrem de apreciat ca zonă rezidențială; malul Someșului servește nobil copilăria celor ce cresc în apropierea lui. Aici se află cea mai scumpă casă din Cluj-Napoca, construită în 1921 și locuită pentru 8 ani și de o poetesă poloneză.

credit foto: Cosmin Ignat

Cartierul Gruia. Cu o existență de 100 de ani, cartierul Gruia este casa Cetățuiei, fortificația habsburgică ce datează din secolul XVIII, fiind folosită ca închisoare în special la Revoluția de la 1848; Cetățuia este singura atracție turistică ce oferă panorame splendide asupra întregului oraș. Aici găsim Hotelul Belvedere și crucea metalică ridicată în memoria celor întemnițați. Gruia începe de la Camera de Comerț și Industrie, fostul Hotel Astoria, și găzduiește stadionul CFR Cluj, intersecția 7 străzi (cel mai mare număr de străzi dintr-o intersecție în întreaga Europa), dar și un ansamblu rezidențial impozant.

sursă foto: transylvaniacam.com

Cartierul Mărăști. A fost construit tot în perioada comunismului pentru numărul mare de angajați al unui combinat, iar numele a fost ales după celebra Bătălie de la Mărăști. În secolul trecut, denumit și Orașul de Jos, în zona locuită stăteau muncitorii, meșteșugarii și agricultorii, iar spre centru – mica burghezie. Aici a fost dat în folosință primul cinematograf gratuit din Cluj, Cinema Mărăști. Un motiv de mândrie este și transformarea vechii Fabrici de Pensule într-un spațiu de manifestare al artei contemporane. Cartierul de 30 000 de locuitori este un important punct economic și comercial, datorită clădirilor de birouri și renumitei Piețe Mărăști.

sursă foto: transylvaniacam.com

Cartierul Someșeni. Localitate din jurul Clujului care a anexat orașului aproximativ 10 000 de locuitori. Atestată în documente din secolul al XIII-lea, numele inițial era Somesfalau. Găzduiește Gara de Est, Aeroportul și Băile Someșeni – un fel de Techirghiol ardelenesc, unde nămolul și apele minerale se foloseau în tratamente medicale.

sursă foto: photoavia.net

Centrul Clujului. Dacă Clujul este inima Transilvaniei, atunci centrul Clujului este artera principală care pleacă de la inimă. Aici lumea pare un loc mai bun, viața e frumoasă și nimic rău nu se poate întâmpla. Începutul mândriei noastre studențești şi locul cu cel mai multe poze şi check-in-uri.
Ceea ce pentru noi este acum “centru”, cândva a fost un întreg oraş, construit sub formă de cetate. La început au fost români, apoi după invazia tătară, de maghiari.

Baruri, cluburi, restaurante, cinematografe, librării, biblioteci – Centrul le are pe toate. Nici turiștii și bisericile nu lipsesc, emblematicele Biserica Sfântul Mihail și Catedrala Ortodoxă. O după-amiază în rolul unui explorator urban ar scoate la iveală bijuterii arhitecturale și mici comori din cultură, răspândite pe pietonalele ascunse după ziduri cu povești.

sursă foto: transylvaniacam

E captivant modul în care trecutul se împletește cu prezentul, făcându-și loc și în viitorul tinerilor ce vin aici să își îndeplinească visurile. Totul este istorie, și totuși, totul se proiectează în viitor.

Voi ce ați descoperit până acum despre Orașul Comoară?

Comentarii:

Sus