Sculptorul Virgilius Moldovan se definește ca pol opus al activității designerului. Designerul expoziției, Kopacz Kund, fiind student la sculptură la UAD, face o selecție în atelierul lui Virgilius din Viena și o aduce la Cluj.
Virgilius a studiat la Cluj. L-a avut profesor pe Kós András – tradiția sculpturală clujană în persoană – și, culmea, un declarat designer ca ucenic; Kund. Designerul e atras de modelajul statuilor. Sculptorul, în schimb apreciază afișul și albumul și toate celelalte chestii de design. E vreo problemă? Da și nu; oamenii discută între ei. Au teme comune, ambii se ocupă de social. Încearcă să-l chestioneze, să-l provoace, să-l modeleze. Ce se ascunde în spate? Subminarea conceptelor.
Virgilius susține că sculptura nu poate fi decât figurativă. Kund susține că, totuși, sculptura are mai multe ramuri.
Artistul a avut grijă ca lucrările să se imprime pe retina. Designerul se îngrijește ca ansamblul lucrărilor, ergo expoziția, să se sape in creier. Supradimensionalitatea reprezentărilor determină publicul să observe ca sub lupă morfologia corpurilor și nuanțele culorilor pielii asemănătoare cu paleta pictorilor școlii băimărene. Expoziția invită publicul să se confrunte un set de opinii exprimate în cazul vocativ despre om si oameni. Sculpturile sunt violente, triviale, dezgustătoare, maligne; în schimb, ideile sunt generoase, ba chiar umaniste.
