A umblat vorba prin oraș că sâmbătă seară Clujul devine terenul de luptă al unor Acvile tricolore. Cum eu nu am mai văzut niciodată aceste păsări de pradă în acțiune, mi-am umplut ghiozdanul cu entuziasm, am chemat cu mine o prietenă și am mers să descopăr despre ce e vorba. În caz că nu ai ghicit deja, e vorba despre meciul de baschet feminin dintre România și Israel.
Nu am mai fost vreodată la un meci de baschet și de abia știam câte reprize are o partidă, însă am ieșit din casă cu gândul să testez emoțiile unui meci de-al reprezentativei țării mele.
Odată ajunsă la Sala Polivalentă, am trecut prin mai multe ipostaze. Prima, intrusul. Știi acel moment când mergi undeva și nu-ți găsești locul, nici la propriu, nici la figurat? Exact așa m-am simțit eu, căci, deși am ajuns cu aproximativ jumătate de oră înainte de începerea partidei, coada de la intrare înainta foarte greu și m-am așezat în tribună după fluierul de start.
Dacă prima repriză a fost pentru întrebări ca Ce caut eu aici? Mai durează mult? Oare unde stă comentatorul?, treptat am început să mă destind și să privesc meciul ca spectator neutru. Mi-am împărțit timpul între jocul propriu zis, care începea să mi se pară din ce în ce mai interesant și spectacolul tribunelor, unde, parcă dintr-o dată își făcuseră apariția galeria, stegulețele și vestimentația tricolore. Mai mult, organizatorii au oferit și ei tricouri unor participanți.
Imboldul de care aveam nevoie pentru a intra cu adevărat în rândul suporterilor s-a lăsat așteptat până în ultimele 10 minute ale partidei, când româncele au început să micșoreze diferența de scor. Cele câteva coșuri consecutive m-au făcut să tresar, să strâng pumnii, să sper și, cel mai fain, să gust cu adevărat din atmosfera meciului. Clasicul, dar însuflețitul România, România, Ole, Ole, Ole a acționat ca un shot de adrenalină și pentru câteva momente noi, suporterii, am vibrat în fața jucătoarelor care se luptau pentru calificarea la Campionatul European 2017. Din păcate, Israel a câștigat cu 61 la 52, însă asta nu mi-a schimbat starea generală de bine pe care mi-a lăsat-o partida.
Pe viitor plănuiesc să învăț câteva reguli joc, astfel încât să mă pot încadra și în ipostaza nemulțumitului la deciziile arbitrilor. Glumesc ! 🙂
În altă ordine de idei, naționala masculină de baschet este deja calificată la Campionatul European din 2017, după o pauză de 30 de ani. Meciurile din faza grupelor le va disputa la Cluj, iar biletele s-au pus în vânzare. Hai să mergem să-i susținem!
