Anul ăsta a fost unul îmbelșugat pentru majoritatea trupelor românești de muzică alternativă. În special în Cluj, am avut de-a face cu concerte de promovare pentru albume noi de la artiștii noștri preferați, începând cu mega surpriza lui Doc și Deliric, care au susținut un concert live cu orchestră, și continuând cu Alternosfera, Vița de Vie și Subcarpați, pentru că lista nu se încheie aici (so keep an eye on ClujLife’s calendar).
Coma este una dintre cele cele mai cunoscute trupe românești de rock, apărută în anul 1999. Una dintre primele și cele mai cunoscute piese, care au ajutat trupa să se remarce pe piața muzicală alternativă este “Nu vreau fetițo casă“, pe care ei o descriu ca fiind “o parodie la adresa utilizatorilor de playback și cultivatorilor de prost gust”, și pe care tu probabil o cunoști de când ai mers prima dată în Vamă și ai dansat pe ritmurile ei desculț, în nisip, până dimineața.
Ei bine, de data asta te-ai distrat în Cluj, pentru că nici Coma nu s-a lăsat mai prejos și ne-a adus vineri și sâmbătă seara, în The Shelter, albumul Orizont. Chiar dacă nu era planificat din start, feedback-ul concertului de vineri și statutul de sold-out pe care acesta l-a avut încă de la începutul săptămânii i-a îndemnat pe băieți să țină încă un concert sâmbătă seara. Super tare! În deschiderile concertelor i-am avut pe clujenii de la Diamonds are Forever și Front, și da, printre oamenii de la concertul de sâmbătă se mai aflau și câțiva care au fost și vineri, deci nu putem decât să ne dam seama că a fost destul de faină atmosfera cu o seară înainte. De asemenea, sâmbătă se afla printre noi și tipul care a desenat coperta albumului, un clujean super talentat, modest, ascuns prin mulțime, care a ridicat timid mâna și s-a bucurat de aplauze, dupa ce Dan Costea, unul dintre soliștii trupei, i-a oferit un shout out. “Cea mai frumoasă copertă de până acum”, a afirmat chiar el.
Cred că un singur cuvânt poate explica cel mai bine cum a fost atmosfera sâmbătă seara: E.N.E.R.G.I.E. Eram obișnuită să văd mosh-pituri până acum la concertele de prin țară, dar în Cluj n-am prea văzut. Poate nu am mers eu pe unde trebuia, dar în orice caz, trupa a făcut o treabă bună, pentru că toată lumea era implicată în ceea ce se întampla acolo. Publicul a făcut câteva circle pituri (fetele au fost date la o parte, la cererea artiștilor; adică cele care au vrut, pentru că mai există și tipe badass), mosh-pituri normale și alte chestii pe care nu știu cum să le numesc, de exemplu tot publicul stătea jos, ca mai apoi să sară cu toții, odată cu dropul melodiei. Multă energie, după cum spuneam. Dacă nu erai implicat în nebunia din mijloc, te zbenguiai pe margine pentru că îți era aproape imposibil să nu te miști.
Pentru sâmbătă seara, artiștii ne-au pregătit tot felul de surprize, ca mulțumire, în special celor care au venit și cu o seară înainte. Au interpretat piese de pe noul album: Cel mai frumos loc de pe Pământ, Orizont, Document, Chip ș.a.m.d, dar nu au uitat să ne readucă aminte de ce ne-am îndrăgostit cu adevărat de ei, așa că ne-au interpretat câteva din piesele preferate, cum ar fi Coboară-mă-n rai, Cântă-mi povestea, În mine în șoaptă sau Stai. Și, din câte am aflat chiar de la ei, cu o seară înainte au readus pe scena Hectic. Știi, genul ăla de piese pe care vor să se rupă toți și pe care o auzi așa de rar live, chiar dacă oamenii îi strigă numele la fiecare pauză. Cumva ai impresia că trupa de pe scenă nu vrea să te asculte. Până la urmă e tot a lor, nu-i așa? Ei bine, genul ăsta de piesă de la Coma e Hectic. Și au cântat-o.
Aș spune că dacă te aflai în public și nu aveai tricou cu Coma erai outsider, pentru că mai toți fanii își purtau cu mândrie tricoul, și dacă nu aveau deja de acasă unul, își cumpăraseră de acolo, înainte de concert. Nu doar tricouri puteai să îți cumperi, aveai o gamă mai variată de obiecte imprimate cu noul model al albumului, care, oricum, făcea de o haină fashion datorită desenului (big up SADDO).
Încerc acum să scriu ascultând Coma și mă abțin cu greu să nu fredonez. Noroc că în weekend nu s-a abținut nimeni, pentru că băieții ne-au demonstrat că nu trebuie să ai voce ca să creezi un moment fain, nu mă refer la ei, mă refer la faptul că i-au sfătuit pe cei din public să închidă ochii și să cânte „Un semn”. E de prisos să încerc sa descriu atmosfera din momentul ăla, pentru că fiecare persoană în parte simțea cu totul și cu totul altceva. Oricum, versurile celor de la Coma sunt poezie pură, te simți mândru că le cunoști la un concert.
Ca să rezum experiența noului album în câteva cuvinte, aș putea spune ceva de genul: much metal, such poetry. Verdictul final (și mă întreb în sinea mea dacă o să merg vreodată în Cluj la un concert și nu o să îmi placă) este fericit. Coma și-a promovat cu succes albumul în 2 concerte full house. Povestea spune că oamenii au plecat fericiți cu un album în mână (târziiiu, pentru ca majoritatea au rămas la after-party-ul That’s so 90) sau cu ceva merchandise, și chiar și acum, după atâta timp (doua zile mai târziu) se miră încă la cât de frumos e imprimeul de pe el.
Nu uita să verifici calendarul și să afli cu ce albume o sa mai vină artiștii tăi preferați în perioada următoare! Nu lipsi de la următorul!
Poza așteptată cu albumul:
