Vă plac interviurile, nu mai e loc de negare. Şi petrecerile. Aşa că am făcut noi nişte legături rapide şi am zis să începem o serie nouă, despre Clujeni care nu dorm noaptea pentru ca tu să te distrezi. Și începem cu fetele!
Primele pe lista noastră au fost Corina şi Maria, pe care poate le cunoaşteţi mai bine după denumirea de Piţipoance Întunecate. Dada, cele care pun muzică în The Shelter!
Cum s-au cunoscut fetele astea două, şi mai ales, cum au decis să înceapă acest proiect împreună? Ei bine, momentul întâlnirii a fost tocmai în anul 2011, în Club Hard, din Observator. Îşi petreceau weekend-urile petrecând, ca la 22 de ani, aveau aceleaşi gusturi şi, când nu erau afară, distrându-se, erau în cămin, visând la cum ar fi să organizeze şi ele propriile lor petreceri. Şi au început în Gazette-ul de pe Calea Turzii. Totuşi, de unde numele?
Eram în Hard, mai multe fete, vreo 4-5 din acelaşi grup de prietene, mai mult axate pe metal şi rock şi ea (Maria) mai mult pe punk rock. La un moment dat am început să ne asociem cu piţipoancele din ziua de azi. Nu că le-am discrimina sau ceva, dar consideram că suntem într-un fel fashioniste, purtam şi noi accesorii flashy, dar totuşi foarte dark şi… noi eram ca nişte piţipoance în cele din urmă. Atunci a intervenit Maria şi a zis că toate până la o limită, noi eram de fapt nişte piţipoance întunecate.
A pornit de la o glumă, dar ceea ce a fost iniţial un grup privat, mic, pe Facebook, din care făceau parte doar fete, în care se discuta ce se poate vedea şi azi pe pagina lor publică (modă, evenimente, piţiponci întunecaţi), a dus în aproximativ 6 luni la realizarea propriei lor petreceri.
Primul eveniment în care noi am apărut practic în online a fost chiar unul creat pe Facebook, pe care l-am numit „Maraton Piţipoance Întunecate” şi era o ieşire în Hard, continuam cu Gazzete şi terminam cu Flying Circus. A fost un weekend plin. Erau vreo 10-12 fete şi luam la rând localuri care erau super diferite: muzică, oameni, dar ne plăcea foarte mult să dansăm şi să ne distrăm. Şi a prins chestia asta, mai ales la băieţi.
Păi da` cum nu le placă la băieţi un grup de fete? Revenind la treburile noastre, am vrut să aflăm care e întregul concept din spatele numelui. Maria ne-a povestit că a pornit de la The Sisters of Mercy, o trupă englezească de rock gotic, chiar primele ediţii fiind mai dark, dar din păcate nu a prea prins, căci nu toată lumea gustă acest gen. Mai târziu au devenit mai roz, mai copilăreşti, au abordat muzica anilor ’80, care e foarte veselă şi au dragostea ca subiect central. În prezent, playlist-ul lor este extrem de divers.
Sincer, punem ce simţim noi. De la pop, anii ’80, până la indie, electronic. Eu (Corina) sunt foarte mare iubitoare de pop, chestii foarte cheesy şi în continuare o să am elementul disco feminin in playlist. Maria e un pic mai agresivă şi mai dark, se axează pe genul industrial al anilor ’80. Eu sunt mai simandicoasă, dar am început să cochetez cu old school house şi techno şi inserez şi chestii de genul. Dar, în mare parte, predomină new wave-ul şi muzica anilor ’80.
La petrecerile lor sunt mereu oameni noi, de la ediţie de la ediţie. Mulţi vin din curiozitate, pentru că e un trend acum să asculţi muzica acelor ani, dar fetele zic că ele erau „optzeciste înainte să fie cool” şi se bucură de valul acesta. Nu a fost un drum uşor, dar cu siguranţă a fost al naibii de frumos!
Noi ne-am ocupat de afise si proiectii. Am inceput de la zero, pentru primele editii am facut afise colaj: decupam din reviste fashion,iar rezultatul era un afis nebunesc. Mai apoi, am trecut la Photoshop, pentru ca mergea mult mai repede. Corina se ocupa si acum de proiectii, din videoclipuri muzicale sau parti din filme. Insa, in prezent afisele sunt facute de Lia.
De un an jumătate, Maria locuieşte la Timişoara şi zice că acest concept de petrecere este şi ocazia perfectă să-şi vadă o prietenă atât de bună cum e Corina şi numesc toată treaba asta „our baby”, râzând. Spun că nu au reguli stricte, chiar şi atunci când pun muzică, nu au un program stabilit, ci fiecare după cum simte şi are inspiraţie. Desigur că, din moment ce au deschidere şi spre alt oraş, le-am întrebat dacă au gânduri serioase şi vor să scoată party-ul din Cluj.
Noi am fost şi în turneu prin ţară, deci nu doar la Timişoara am ajuns. Am avut evenimente în acest oraş şi înainte să mă mut eu acolo. Am mai fost la Braşov, Alba-Iulia, Arad şi prin zonă. În toamnă urmează Bucureştiul.
Corina spune că, după „mişcarea Mariei”, era normal să existe o anumită detaşare a proiectului şi, cum a început să aibă o relaţie mai apropiată cu techno şi house, a pus bazele unui nou proiect: pinksynth. Crede că are destulă putere creativă şi ar fi păcat să nu încerce să facă ceva, motiv pentru care acum tinde să devină DJ.
Îndr-adevăr, simt şi eu nevoia ca după anii petrecuţi cu Piţipoance Întunecate să intru mai mult în partea tehnică, ce înseamnă un mixer, un player, un vinyl, şi o să încerc prin proiectul acesta să jonglez cu abilităţile şi să fiu în pas cu tot ce înseamnă tehnologie în momentul de faţă. Am avut un eveniment la Yolka până acum, am început să colaborez cu cei de la Colectiva Gazzete pe o serie de party-uri şi mai am nişte idei… în Shelter. Vom vedea, sunt încrezătoare.
Noi am observat că în Cluj s-au îndreptat mai multe fete în ultima vreme spre ideea aceasta, de DJ, şi am vrut să dezbatem puţin cu fetele despre acest subiect. Corina ne-a povestit despre un reportaj făcut de cei de la Telekom Electronic Beats în care se discuta despre mişcarea feminină din muzica electronică din Peru, o societate asemănătoare cu cea din România. The whole point of the story? Era relatată povestea unei fete în particular, şi a primelor fete DJ, în general, care şi-au urmat visul într-o lume „asuprită, cumva sexistă”. În Cluj, fenomenul nu este atât de vizibil pentru că este un grup mult mai restrâns, oamenii sunt mai deschişi la minte, zice Corina. Oricum, dacă e să se vorbească despre tine, se va vorbi oricum, e o chestie care vine odată cu momentul în care apari în faţa oamenilor.
Am primit o grămadă de hate-messages pe Facebook. Sau comentarii. Pentru că oamenii efectiv arătau cu degetul spre noi şi râdeau de ideea de Piţipoance Întunecate. Credeau că suntem de fapt un site care postează poze ca şi Cocalari şi Piţipoance… şi chiar dacă le spuneam că nu facem aşa ceva, ei insistau. Cereau explicaţii suplimentare în legătură cu ce facem noi, voiau să ne explicăm. Oamenii care nu înţeleg chestia asta, pot duce o prostie până în pânzele albe.
Ok, a fost suficient pe partea aceasta, motiv pentru care am vrut să le „descoasem” pe fete şi le-am întrebat ele pe unde merg de obicei. Corina a preluat cuvântul, fiind mai mult în Cluj. Samsara, Hash Bar (în Haşdeu), Gazzete, Colectiva, Club Midi, Form Space sunt doar câteva de pe lista ei, însă nu sunt uitate festivalurile, unde pentru ea contează mai mult partea artistică decât ideea aceea de a te distra în gaşcă. Preferatele ei rămân însă evenimentele restrânse, dar menţionează că nu îi este frică de mulţimi.
Ceva în exclusivitate? Avem! Următorul Kiss the Boys and Make them Die va fi în 13-15 iunie.
