Cum a fost la

Pauza de oraș la Smida Jazz Festival

Te-ai gândit vreodată cât de bine se înțelege jazzul cu muntele? Te-ai gândit că jazzul nu este doar pentru oameni sofisticați? Că nu trebuie să fii connoisseur ca să savurezi fiecare moment?

La Smida, chiar dacă e Jazz Festival, muzica poate fi văzută ca cireașa de pe tort după o zi de nu-mi pasă de nimic, aer curat, soare încântător, brazi falnici și oameni faini – ca într-o vacanță de 3 zile cu mai mult condiment pentru savoare.

Hai să îți spun cum arată “vacanța” la ? Smida ?️

Primul lucru pe care îl faci dimineața este să mergi la Yoga. Ieși din cort cu cele 3 bluze de pe tine, vezi soarele auriu proaspăt răsărit și îți târăști picioarele până la grupul de Yoga doar pentru că ți-ai promis aseară că vei merge. Poate nu faci “oooommm” împreună cu ceilalți și nici nu stai la fel de drept, dar poți să te trântești pe iarbă și să te lași încălzit de soare până nu îți mai conștientizezi corpul.

După ce ai ajuns să îți dai toate cele 3 bluze jos, te întorci la cort să mănânci din pateul pus de acasă. Este mâncare la festival, bineînțeles, și e foaaarte bună, dar ai 2 motive foarte bune să mănânci la cort dimineața: 1) prețurile sunt puțin mai piperate (dacă tot vorbeam de condimente și savoare) și n-ai vrea să te doară sufletul după 3 zile și 2) e singurul moment al zilei în care mâncarea adusă de tine e bună pentru că nu e caldă.

Urmează o plimbare până la râu, exploatarea zonei și promisiunea că o să te mai întorci la Smida chiar dacă nu este festival și deja ți-ai găsit și locul în care vrei să campezi. Oricum, ai face drumul până acolo în fiecare zi!

we walked in fields of gold

O postare distribuită de Oana Huja (@oanahuja) pe

După un workshop de pictat vase din lut și când soarele devine greu de suportat, o baie la coada lacului Beliș (care e la 20 de minute distanță pe jos, apropo) e ceea ce îți trebuie. Îți aduni prietenii pe care i-ai întâlnit aseară și nu i-ai mai vazut de foarte mult timp (cel puțin 5) și lacul e al vostru, cu sau fără costum de baie.

Vine vremea prânzului cu un taco de-li-cios, savurat lângă o clătită cu ciocolată și cireșe. Yum! Numai bune încât să îți iei hamacul și să te ascunzi între brazi pentru a recupera somnul pierdut dimineață pentru că te-ai trezit pentru yoga.

Seara la Smida se lasă cu un apus intr-un gradient perfect de la albastru la roz, corturile încep să se răcorească, muzica prinde ritmurile jazzy și toate lumea se adună cumva pe lângă scenă – ba pe un clai de fân, ba un palet, ba pe jos sau băncuțe. Sunetul e dat la un volum perfect încât să te auzi cu prietenii tăi, să nu îi supere pe copii și să țină cățeii încă energici, dar și să poți dansa în fața scenei fără niciun alt gând.

Nimeni nu se înghesuie, nimeni nu se uită urât la tine, nimeni nu își lasă mizeria pe jos. Concertele se termină la o oră perfectă pentru a bea încă un shot de încălzire pentru că noaptea e cruntă la Smida dacă nu ești pregătit, mergi pentru extra căldură la focul de tabără cât te ține hanoracul și uite așa se face dimineață și poți să o iei de la capăt.

Ah, și toate astea sunt împachetate frumos cu un semnal foarte prost la telefon, atât cât să îți pese mai mult de mirosul de brazi decât de refreshul de pe Facebook.

Smida cred că este cea mai bună modalitate de a-ți încheia vara așa cum ar trebui: muzică, natură & prieteni. Ne vedem și anul viitor, da?

ClujLife - Te scoate din casă

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.