Cum a fost la filmul “Lady Macbeth”

Filmul Lady Macbeth a fost proiectat aseară la Cinema Victoria, în cadrul Cinematecii TIFF. Dacă nu ai apucat încă să-l vezi, mai ai o șansă duminică.

William Oldroyd este regizorul acestei drame ce a primit premiul FIPRESCI la San Sebastian International Film Festival 2016.

Filmul spune povestea tinerei Katherine (Florence Pugh), proaspăt căsătorită. Alegerile pe care aceasta le face și modul în care se raportează la situații ilustrează degradarea ce are loc întâi în interiorul personajului, iar mai apoi în exterior. Mie mi-a trezit un fior atitudinea ei, modul în care tânăra afișa o atitudine calmă având în vedere haosul pe care îl provocase în jur. Figura ei blândă este în contrast cu personalitatea ei crudă.

Dorința de libertate a fetei, ce nu este lăsată să se manifeste, m-a făcut să o îndreptățesc inițial. Însă problema care apare este una de moralitate: libertatea ta îți permite să iei libertatea altuia?

Katherine consideră că totul este permis în dragoste. Dar fiind vorba o dragoste interzisă de societate, lucrurile scapă de sub control. Faptul că uită de moralitate, uită de suferința altora, privind situațiile cu o subiectivitate amară m-a făcut să mă simt timidă în fața personajului. Nu mai știam la ce să mă aștept. Răsturnările de situație mă lăsau mută.

Prin cruzimea de care dă dovadă și prin sentimentele ce îi tulbură mintea, Katherine este o ilustrare a personajului Lady Macbeth. De la mici scene de disimulare, până la crimă, de la o făptură firavă, până la o criminală în serie, Katherine fascinează prin transformare. Diferența dintre aparență și esență în ceea ce o privește pe tânără mi-a amintit de o replică a actorului Toma Caragiu:

Dracul nu e negru…e blond.

Totuși, calmul fetei nu este întâlnit și în cazul celorlalte personaje. Acestea trăiesc sub presiunea remușcării, astfel că unul dintre ele reacționează. Iar raportarea fetei la această scenă este punctul culminant al filmului. Este momentul în care vedem transformarea completă. Este o transformare ce m-a făcut ca la finalul filmului să înghit în sec și să mă simt atât revoltată, cât și neputincioasă.

Destinul fetei trebuia să fie unul controlat. Cel puțin asta își doareau socrul și soțul ei. Răzvrătirea ei era de așteptat, însă sacrificiile ce au loc m-au surprins.

Îți las o întrebare: Pentru tine care sunt limitele libertății?

Comentarii:

Sus