Nu-i treabă simplă să fii moldovean. Mai ales atunci când îți cunoști foarte bine felul de a fi și ești văzut tocmai pe dos de întreaga țară. Și lucrurile devin și mai complicate când decizi să te muți tocmai în inima țării, unde toți văd Moldova și, implicit, moldovenii, ca oaia neagră a României. Eu una țin la glumă și am un nivel de toleranță destul de ridicat, însă s-ar putea să fie printre voi unii mai slabi de înger, așa că azi vă prezint într-o manieră funny-dramatică și având în spate experiența personală, câteva chestiuni la care să vă așteptați atunci când veniți în Ardeal. Știți voi, la studii.
Lumea o să râdă de tine.
Sunt atât de multe motive pentru care o să se râdă de tine în Cluj, încât m-am gândit să le bag pe toate sub aceeași umbrelă, gândindu-mă că nu mai are sens să învârtim la fiecare cuțitul în rană. O să râdă de tine că ești din Moldova, o să râdă de tine că ai accent (chiar și dacă nu ai, ei tot o să zică că ai), o să râdă de tine pentru că… Vaslui, o să râdă de tine când tu nici măcar n-ai habar de ce și o să afli 5 minute mai târziu că ai spus ”scrânciob” sau cine știe ce altă minunăție de care, din simplul motiv că ei n-au mai auzit-o vreodată, aleg să râdă în loc să întrebe ce înseamnă. O să râdă de tine că ”La voi în Moldova sunteți credincioși, nu glumă”, o să te roage să zici ceva în ”moldovenește” sau o să te întrebe dacă ”La voi în Moldova aveți așa ceva?”, referindu-se la lucruri de bază. Cum ar fi apa sau semafoarele.
O să fii luat peste picior la greu, fie că ești fată sau băiat, iar dacă ești fată cu atât va fi mai interesant, pentru că abia atunci o să vezi adevărata față a băieților ”bine intenționați”. Domnișoarelor, un pont: dacă vă abordează cu un ”Și fași?”, vă întreabă dacă v-ați descălțat prima dată când ați văzut trecerea de pietoni sau dacă ați bătut la ușa mall-ului când ați mers prima oară, fugiți.
O să-ți lipsească borșul maică-tii și plăcintele cu brânză ale bunicii.
Da, ardelenii sunt bucătari excelenți și au o bucătărie extrem de diversă, însă nu fac borș. Nu fac și pace. Papanașii de aici arată total altfel, în loc de clasicii ardei umpluți veți găsi ciorbă de ardei (adică ardei umpluți, doar că na… în ciorbă), fac dulceață de ceapă, varza noastră călită aici se numește ”Varză a la Cluj”, răciturile le-au denumit ”piftie” în Ardeal, supa de tăiței e considerată un fel de friptură, nu lipsește de la mesele de duminică sau la sărbătorile importante și nici măcar sarmalele nu sunt la fel! E musai totuși să încercați gulașul, virșli – niște cârnăciori tradiționali din carne de oaie, și practic tot ce nu avem în bucătăria moldoveneacă pentru că, în ciuda faptului că suntem foarte diferiți și va trebui să vă obișnuiți cu aceste schimbări, nu avem de ce să ne plângem la capitolul mâncare. Și până la urmă, o să rămâneți fără bani și shaworma are același gust în toată țara.
O să fii considerat băutor profesionist.
Pentru că, chiar dacă pare greu de crezut, mulți nu fac diferența dintre regiunea Moldova, care se află pe teritoriul României, și Republica Moldova, care a fost a noastră, dar nu mai e de ceva timp. Și cum băieții ăștia din Republică își păstrează cu mândrie locul în topul celor mai alcoolizate state, ne-au pus și pe noi în aceeași oală de țuică cu ei. Ce-i drept, nici noi nu suntem mai sfinți, doar pentru că suntem înconjurați de atâtea mănăstitri, dar suntem un pic mai binișor. Nu bem de plăcere, ci că așa-i tradiția, să cinstești un păhărel la fiecare bucurie. Și la fiecare tristețe. Așa că nu suntem chiar profesioniști, nivel mediu aș spune mai degrabă.
Nici tu nu o să înțelegi tot ce spun ardeleni.
Și asta e partea faină, pentru că le poți arăta că nu numai noi avem cuvinte neștiute de alții, ci și ei. Partea mai puțin amuzantă e că vei da peste unii care te vor considera ușor incult și se vor uita mirați la tine, întrebându-te: ”Cum, la voi nu se spune așa?” Dragilor, se numesc regionalisme cu un scop. Una peste alta, mie mi-a plăcut mult să descopăr expresii ardelenești și să dau la schimb unele moldovenești, e fascinant dacă stai și analizezi câteva minute sensurile multiple pe care le pot avea unele cuvinte. Dar eu tot nu mă pot obișnui să aud ”Sunt pe autobuz” (Coboară, că te bate vântul acolo), ”Ne vedem pe 9” (Dar asta-i abia peste o lună, nu trebuia să ne vedem azi?), ”Fii pe pace” și altele. La fel de bine pot să recunosc că am adoptat cu succes ”no-ul”, mi se pare cuvântul care lipsește din Moldova, pentru că înseamnă și ”da”, și ”nu”, și ”nu știu”, și ”mai vedem”. E perfect.
O să fii de acord cu cel puțin un stereotip în ceea ce ne privește: suntem mai iuți de fire.
Ne enervăm mai repede, mergem mai repede pe stradă, vorbim mai repede, la noi totul e pe fast forward parcă. Nu-i rău, căci terminăm treaba mai repede, însă poate ar trebui să învățăm de la calmul clujenilor, căci face bine la inimă. Plus că, nu știu alții cum sunt, dar în momentul în care m-am enervat și am ridicat ușor tonul, șansele sunt să urmeze și o avalanșă de cuvinte ”moldovenești” și tipicul răspuns ”A ieșit moldoveanca din tine”. Ce să faci, e acolo și nu poate fi controlată.
Cu toate acestea, e super fain să fii moldovean (mai ales moldoveancă) și știm cu toții asta, nu lăsați gurile rele să vă facă să credeți altfel. Și baftă la explorat Clujul!
Voi cu ce v-ați confruntat ca studenți moldoveni în Ardeal?