Lumea teatrului este fascinantă, iar din punctul meu de vedere, actorii sunt adevărați magicieni. Mi-am dorit mereu să înțeleg cum reușesc să construiască personaje atât de diferite de ei sau să rețină atât de multe replici. Tocmai de aceea, mi-am propus să pun întrebări cuiva din breasla respectivă.
La început de săptămână, vă prezentăm un interviu cu Diana Buluga, atât actriță la Teatrul Național Cluj, cât și membră a companiei independente de teatru și film Create.Act.Enjoy. Ea mi-a oferit câteva detalii despre ce înseamnă să fii artist în societatea actuală, dar și despre proiectele în care este implicată.
credit foto: Ioana Ofelia
Pasiunea pentru actorie a descoperit-o în liceu, când a intrat în trupa de teatru coordonată de „profa de engleză”. Împreună cu alți colegi, au început să lucreze pe diferite texte, care se concretizau în spectacole prezentate în sala de festivități a liceului. În clasa a XI-a, trupa a ajuns și peste hotare.
Am fost invitați la un festival de teatru pentru liceeni în Belgia, unde am avut ocazia să lucrăm cu actori profesioniști. Cred că atunci m-am îndrăgostit iremediabil de teatru. După care, am început să mă pregătesc pentru admitere. Nu pot să zic că înainte să dau la teatru îmi era foarte clar ce vreau să fac. A fost destul de surprinzătoare decizia, pentru că eu am terminat un profil de mate-info. Mai nimeni din jurul meu nu se aștepta să o iau pe drumul ăsta, dar lucrurile s-au legat frumos și am rămas fidelă alegerii mele.
Diana este unul dintre fondatorii companiei independente de teatru și film Create.Act.Enjoy. Acest proiect a pornit la inițiativa mai multor tineri absolvenți din cadrul Facultății de Teatru și Televiziune. Cu toții se aflau în aceași situație: proaspăt ieșiți de pe băncile școlii, dar fără un loc de muncă, pentru că toate posturile erau blocate.
Nu voiam sub nicio formă să stagnăm – pentru că asta înseamnă să nu faci ceea ce îți place și să îți pierzi exercițiul și antrenamentul, așa că am lucrat un prim spectacol pe cont propriu. Pe vremea aia nu aveam asociația înființată, nu aveam un nume de trupă, pur și simplu am gândit un spectacol de teatru-dans, cu ajutorul unei alte asociații clujene, care ne-a sprijinit demersul. Spectacolul a ieșit bine și a început să fie invitat la festivaluri naționale și internaționale, iar noi ne-am dat saema că funcționăm bine în formula respectivă. Asta se întâmpla la final de 2011. În 2012 în urma unui concurs de proiecte câștigat, am realizat prima ediție de Terapie prin Artă. Practic, proiectul de Terapie prin Artă a fost cel care ne-a legat definitiv. După luna respectivă, am zis că trebuie să oficializăm „relația”. Am înființat asociația și din acel punct proiectele au început să crească și să se înmulțească, ajungând până în 2017, când asociația are foarte clar dezvoltate direcțiile pe care vrem să le urmăm.
În echipă sunt 5 membri stabili: Diana, Cristian Pascariu, Raluca Bugnar, Alexandra Felseghi și Alin Barbir. Însă, aceștia lucrează cu diverși colaboratori (actori, regizori, voluntari), atât pentru spectacole, cât și pentru proiectele pe care le desfășoară.
Suntem tot timpul deschiși să aducem oameni noi în echipă. Nu neapărat ca membri stabili, pentru că știm că asta înseamnă o mare responsabilitate, iar noi ne-am conturat deja direcțiile principale pe care vrem să le creștem, dar ne interesează persoanele dinamice și creative cu care să colaborăm punctual pe anumite proiecte.
Create.Act.Enjoy promovează, în primul rând, actorii tineri. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult de când membrii au fost studenți, tocmai de aceea ei doresc să creeze o platformă pentru tinerii artiști care nu știu încotro să o apuce. Li se oferă posibilitatea să învețe din experiența celor din CAE. Astfel, tinerii primesc mai multă vizibilitate, pot participa la festivaluri și au șansa să fie cooptați în diferite proiecte.
După cum vedeți, dacă vorbim despre Create.Act.Enjoy, vorbim și despe idei proaspete.
Cred că acest lucru se vede cel mai bine în spectacolele pe care le facem. De puține dăți, spre deloc, am optat pentru texte clasice pe care să le montăm. Ne place să vorbim despre teme care ne reprezintă. Atunci, cel mai la îndemână e să scriem noi textul. Noi însemnând dramaturgul echipei, Alexandra Felseghi, intervenind și restul echipei cu mici sugestii sau of-uri pe care vrem să le expunem.
Compania independentă de teatru își dorește să implice cât mai mulți oameni în proiectele pe care le desfășoară, mai bine zis, să creeze „un tip de cultură susținut de comunitate.”
Un exemplu actual este proiectul de Terapie prin Artă: Dorințe împlinite – ediția de Crăciun, care a început în 18 decembrie și care a reușit să fie finanțat cu ajutorul comunității și a sponsorilor privați. De obicei, în independent asta e problema majoră, duci mereu un fel de luptă pentru a câștiga finanțările de care ai nevoie, prin scrierea de aplicații care să te ajute mai apoi să pui în practică proiectele creative. Mie îmi place că ușor-ușor, în ceea ce privește implicarea comunității, se produc schimbări. De exemplu, oamenii care vin la spectacolele sau la atelierele noastre, ori se implică ca voluntari, ori se implică financiar (prin 2%, prin sponsorizări, prin a prezenta proiectele noastre altor prieteni). Asta mi se pare fantastic. E ca o pânză de păianjen benefică, care se extinde.
Dacă nu ați auzit de proiectul de Terapie prin Artă, poate vă întrebați ce înseamnă sau cum se desfășoară. Ei bine, artiști, voluntari și echipa Create desfășoară diferite activități creative în spitale, pentru a aduce mai multă bucurie pacienților. Nu sunt excluși nici vizitatorii sau cadrele medicale, cooptați mai ales în momentele artistice itinerante. Terapia prin Artă reprezintă cel mai mare proiect Create.Act.Enjoy, căci adună în fiecare an o echipă de peste 50 de artiști și voluntari și este unic în țară prin gama amplă de activități desfășurate într-un spital.
Comunitatea primește foarte bine proiectul, drept dovadă că începem să ne extindem. Ediția de anul viitor va avea patru spitale partenere. Inevitabil, înseamnă că extindem și perioada de desfășurare. De asemenea, sunt din ce în ce mai mulți artiști care vor să vină în proiect să lucreze. Eu zic că e bine, spre foarte bine primit proiectul. Și aici e mult de învățat, încercăm la fiecare ediție să ne concentrăm și pe educație pentru a evidenția, în rândul pacienților, importanța acestui gen de terapie. Pentru că nu e ceva ce se face în mod regulat în spitale, atunci ei trebuie mai întâi să știe ce presupune și cum îi ajută, apoi să accepte să vină la ateliere și să participe la ele, fără inhibiții.
Pe lângă proiecte și spectacole, Create desfășoară și o serie de ateliere creative. În primul rând, sunt atelierele pentru liceeni desfășurate în cadrul programului „Luna Creativă”. Elevii care vor să devină actori, regizori, scenariști sau pur si simplu sunt curioși ce presupune o „meserie creativă”, au șansa să primească consiliere artistică și să experimenteze practic ce înseamnă meseria respectivă. Ei pot lucra pe partea de teatru, regie, scriere creativă sau gândire critică în media, iar de anul acesta, special pentru ei, au fost inițiate „Întâlnirile Creative”, unde liceenii pot afla curiozități sau pot pune întrebări mai multor specialiști din industriile creative.
În al doilea rând, sunt atelierele creative dedicate adulților, care sunt realizate contra cost.
Aici sunt module. Poate fi un modul de 6 sau 8 săptămâni, pot fi mai multe module la rând dacă grupa respectivă vrea să aprofundeze noțiunile învățate. Din experiența de până acum, cei mai înfocați fani, dacă pot să zic așa, sunt IT-iștii, dar am avut și avocați, doctori, profesori sau studenți. Practic, la atelierele Create vin persoane care nu vor să urmeze o profesie în domeniul respectiv, pentru că au deja profesiile lor stabile, dar vor să-și îmbogățească diferite calități – body language, creativitate, imaginație, vorbitul în public etc. Vin oameni care vor să aibă mai mult curaj și au nevoie de un mic impuls.
Poate știați de Create de pe vremea când aveau sediul pe strada Moților. Însă din aprilie 2017 s-au mutat pe Horea nr. 4, la Urania Palace. Cum consideră Diana noul spațiu?
Mare! Permite o activitate mai mare și mai amplă decât sediul de pe Moților, unde spațiul era mai mic. E și o provocare în același timp, pentru că de la o sală cu o capacitate de maximum 40 de spectatori, aici avem o sală în care încap și 120 de spectatori. Până acum, lucrurile au decurs bine, publicul s-a obișnuit sau e în perioada de tranziție. Spațiul ne permite să facem mult mai multe lucruri. Faptul că avem acces la 2 săli e un lucru benefic – sala de sus, care e mai mult pentru muncă internă și ateliere și sala de jos, care e pentru spectacole și evenimente.
Pentru Diana, spațiile alternative, dedicate mai multor tipuri de evenimente, sunt un plus pentru diversitate. Publicul are șansa să experimenteze oportunități și viziuni noi. Chiar dacă mutarea la Urania Palace reprezintă pentru Create un nivel mai mare de muncă, a condus și la mărirea echipei.
Odată cu mutarea în noul spațiu s-a închegat o echipă foarte faină de voluntari. Noi îi numim spiridușii de le Create și clar, fără ei multe dintre activități nu s-ar putea desfășura.
Diana mi-a explicat faptul că nu se simte doar actriță în Create, deoarece se ocupă și de partea birocratică a asociației. Ea își prioritizează sarcinile, pentru a le putea realiza în cel mai eficient mod.
Încă vă întrebați de ce ar trebui să mergeți la Create.Act.Enjoy, dacă nu ați făcut-o până acum? Mai jos aveți câteva motive convingătoare:
Pentru că avem un spectacol nou-nouț care se numește „Eat Me”, încă nu a împlinit o lună de la premieră, e foarte bine primit de public și abia așteptăm să-l jucăm cât mai mult și pentru cât mai multă lume.
Pentru comunitatea faină care se creează în jurul atelierelor creative de la noi. Sunt adevărate găști de prieteni, oameni care nu se cunoșteau absolut deloc când au venit și după câteva luni petrecute împreună la un atelier sau altul, au devenit foarte buni prieteni, se întâlnesc în week-end-uri, merg la film. Și nu în ultimul rând, vă așteptăm la Create să interacționați cu noi, fiindcă eu cred că suntem oameni faini și de treabă.
Dacă ați fost la Noaptea Porților Deschise, e posibil să o fi întâlnit pe Diana, căci ea este actriță și la Teatrul Național Cluj-Napoca (TNC). Din nou, pentru a reuși să se împartă între spectacolele susținute la TNC și sarcinile de la Create, ea își prioritizează munca.
Nu îmi iese tot timpul, în practică nu e așa ușor ca în teorie, dar zic eu că se împacă destul de bine. Încă mai am energie suficientă să le fac pe amândouă. Nu vreau să mă gândesc dacă va veni un moment în care va trebui să aleg, pentru că momentan nu îmi văd viața profesională fără una sau fără cealaltă. Se combină foarte bine, sunt experiențe diferite. Nu pot să zic că una e mai bună decât cealaltă, pur și simplu sunt experiențe diferite profesional care mă completează pe mine foarte bine. Le iau ca atare și, în ceea ce privește programul, încercă să mai improvizez din mers, fără să încurc pe cineva.
Am discutat și despre diferențele existente între un teatru de stat și unul independent.
Într-un teatru de stat, oportunitățile sunt mai mari pentru realizarea producțiilor, pentru că există un buget mai mare. Se vor face spectacole mai mari, vor veni regizori cunoscuți, consacrați, cu care ai ocazia să lucrezi și echipele vor fi mult mai mari. În independent, totul e mai redus, asta evident din cauza lipsei banilor. Însă ce mă bucură e că acest lucru nu afectează calitatea. Sunt spectacole din ce în ce mai bune în independent, făcute de multe ori cu bani puțini, dar cu poftă și energie uriașe. Mai e o diferență care începe să se estompeze ușor-ușor: publicul. Mai nou, publicul migrează. Publicul de la Național vine și în independent și invers, ceea ce cred că e un lucru normal. O altă diferență e faptul că în independent poți să experimentezi mult mai mult. La Create, propunem temele care ne interesează pe noi în mod direct, sau temele care ne plac foarte mult, pentru că avem libertatea să alegem despre ce să vorbim. La teatru ai un text impus, un regizor impus cu care lucrezi. Sunt anumite teme la care trebuie să lucrezi un pic pentru a le face să-ți fie aproape.
Nu e ușor să fii un actor tânăr în societatea actuală. Diana crede că provocarea principală cu care se confruntă un artist este neîncrederea în sistemul existent astăzi. Foarte mulți actori termină facultatea și nu își găsesc un loc de muncă, ceea ce poate fi descurajant.
O altă provocare e să rămâi fidel meseriei tale, să reușești și după facultate să te antrenezi la fel de mult, să fii la fel de curios, să îți păstrezi vie dorința de a te perfecționa, fără să fie zi de zi un profesor care să îți spună că e nevoie să faci asta.
Vă încurajez și pe voi să mergeți la spectacolele Dianei, pentru că veți vedea pasiunea și energia ei transpuse pe scenă. Dacă vreți să vă dezvoltați abilitățile artistice, nu uitați de atelierele creative de la Create.Act.Enjoy, iar dacă vreți să dați o mână de ajutor, nu uitați că puteți deveni voluntari în cadrul proiectului de Terapie prin Artă.
