Cum a fost la Edge Design Talks #3

Pentru că deja am un an și câteva luni de ClujLife, am ajuns în momentul în care sunt prezentă la unele evenimente pentru al doilea an consecutiv, iar lucrul acesta l-am realizat abia sâmbătă, când am mers la Edge Design Talks #3. Și m-a bucurat tare mult, pentru că în sfârșit am ajuns în postura în care pot compara evoluția edițiilor bazându-mă pe experiența proprie și nu pe ce am citit în diverse articole și ce am văzut în online, în general.

 

De ce am menționat lucrul acesta? Pentru că organizatorii Edge Design Talks merită o rundă serioasă de aplauze pentru felul în care au reușit să ”crească” această conferință, prima dedicată designului grafic, digital, UI și UX din Transilvania. Dacă în 2017 ne-am întâlnit exclusiv cu speakeri români, iar evenimentul s-a concentrat doar în jurul discursurilor acestora, întrebările publicului și workshop-uri, anul acesta am avut parte de o surpriză extrem de plăcută. Pe lângă faptul că ne-am mutat într-o locație nouă – Cinema Victoria – pe scenă au urcat vorbitori din 6 țări diferite ale lumii: Germania, Austria, Olanda, Danemarca, Italia și România, fapt ce a condus și la trecerea de la limba română la limba engleză pe tot parcursul conferinței. În plus, s-a lăsat și cu party, și cu expoziție, practic – cu tot ce trebuie.

Tema în jurul căreia au fost concentrate discuțiile face referire la locul pe care îl ocupă frumusețea estetică în design în zilele noastre, dezbatere care s-a încheiat cu concluzia evidentă și asupra căreia toți speakerii au căzut de acord: ambele sunt importante în egală măsură. Pentru că nu îmi doresc să lungesc povestea mai mult decât e necesar, voi menționa doar câțiva speakeri care m-au cucerit pe mine sâmbătă și mă voi focusa mai mult pe felul în care au decurs workshop-urile și ce ați ratat dacă nu ați fost acolo.

Așadar, speakeri preferați. Îmi e greu să aleg între cei doi băieți de la Kids, și Letizia și David de la Monogrid, așa că îi plasez în topul favoriților mei pe toți patru. Valentin și Joppe și-au început prezentarea prin abordarea subiectului ”The team versus a single genius”, menționând că unicele avantaje pentru cazul în care optezi pentru ultima variantă e că te poți bucura singur de faimă și bani, dar și poți lua decizii mult mai repede. Pe de altă parte, o echipă înseamnă susținere, familie, mai puțină presiune pusă pe o singură pereche de umeri, mai multe tipuri de caractere, skill-uri și, la urma urmei, mai multe creiere. A urmat prezentarea principalelor etape prin care trece o echipă până în momentul în care poate funcționa la capacitate maximă (Forming – Storming – Norming – Performing – Adjourning), a unora din proiectele lor, iar o ultimă idee pe care aș vrea să o menționez din speech-ul lor este aceea că atunci când vine vorba de design, întotdeauna creatorul este obligat să asculte 3 voci: cea a autorității, cea a pasiunii și cea a motivului, transpuse filozofic în Ethos, Pathos și Logos.

 

 

Tema pe care au ales-o Letizia și David nu avea cum să nu ajungă printre preferatele tuturor: VR in advertising, a journey between virtual, immersive and physical experiences. După ce ne-au povestit pe scurt cum a luat naștere Monogrid, cum toată echipa a pus umărul la treabă și a lucrat la design-ul spațiului lor de muncă, câți au fost inițial și cum a crescut numărul membrilor în destul de scurt timp, ei ne-au vorbit despre proiecte de-ale lor, provocări concrete de care s-au lovit și cum le-au făcut față, concluzionând destul de simplu: ”New technology means unknown territory, lots of discoveries and problems”.

De aici am plecat direct la White Cuib, la expoziția Saddo – Sketchy. Recunosc, când am văzut pentru prima dată numele acesta, m-am gândit la cu totuuuul altceva și am pășit cu frică și așteptări ciudate în locație. Dar, din fericire, am înțeles eu greșit ideea. Saddo e numele artistului care și-a prezentat lucrările în cadrul celor trei zile de expoziție, fiind fixate și niște ore la care îl puteați auzi vorbind despre metodele sale, ce îl inspiră, care e importanța schițelor în procesul de creație, time manegement și altele. Mi-a plăcut mult ce am văzut pentru că rareori mi s-a întâmplat să stau în fața unei foi unde pot vizualiza mâzgâlituri, ștersături, practic toată munca artistului.

Dată fiind durata evenimentului, să nu credeți că au lipsit pauzele sau mici-mari gustări. Cafea de la Habitat Coffee Room, prânz asigurat de Pasta la Vista (și cu opțiune pentru vegetarieni, yes), tortilla chips cu sos de guacamole, plus multă lume dornică să socializeze și să împărtășească idei. Seara ne-am mutat aproape toți la Fabrica de Pensule, pentru concertul celor de la Swarms and the Sun și afterparty-ul asigurat de Tomi Răzvan.

Duminică ne-am reîntâlnit cu forțe proaspete pentru workshop-uri. Participanții au avut posibilitatea de a alege între sesiunea cu Andrei Balanica și Victor Keller (Grapefruit, Iași) despre interfețe futuristice, cea cu Esben Colstrup Hindhede (Hello Monday, Copenhaga), ce viza felul în care pot fi salvate diverse probleme prin creativitate și design, și cea susținută de Radu Chelariu (Paddy Power Betfair, Cluj), despre procesul de construire al unui sistem de design. M-a interesat primul workshop și cel de-al doilea, în mod special, poate pentru că mi se făcuse dor de casă, iar mai apoi, pentru că Esben mi-a atras atenția încă de când și-a susținut speech-ul și părea că mai are de spus câteva lucruri demne de auzit. Din păcate, două dintre ele au avut loc simultan, și nu aveai cum să ajungi la toate.

Revenind la cele la care am fost, la Esben s-a început cu un exercițiu foto. Celor prezenți li s-a spus că meargă prin birou (pentru că workshop-urile au avut loc la sediul Betfair, la The Office) și să facă o poză care îi inspiră, pe care au trebuit să o trimită pe mail. A printat toate pozele, după care le-a lipit pe pereți grupate. Participanții trebuiau să se așeze în vecinătatea pozei lor, dar fără a o indica pe cea care le aparține. S-au mai făcut câteva repartizări în diverse echipe, ideea de bază a jocului fiind ca grupul advers să match-uiască poza cu owner-ul său, în baza unei mici descrieri despre propria persoană pe care o făcea fiecare.

După ce toți s-au cunoscut între ei, Esben a prezentat o statistică conform căreia toate grupele de vârstă – copii, adulți, bătrani – folosesc mai puțin televizorul în favoarea telefonului. Noi a trebuit să privim lucru acesta dintr-o perspectivă pozitivă și să venim cu idei /produse prin care să demonstram că e un lucru bun faptul ca oamenii aleg una în detrimentul alteia, răspunzând totodată la întrebările: ce, de ce și cum? Au rezultat următoarele: o aplicație pentru persoane care suferă de dislexie, o aplicație care îți explica prin short videos cum să utilizezi anumite electrocasnice, una care să îi pună pe bătrâni în legatură cu voluntari în cazul în care au nevoie de ajutor gen cu cumparaturile, de exemplu, și o aplicație de awareness și monitorizat depresia. Se poate spune că… idei avem, mai lipsesc doar câțiva pași.

În ceea ce-i privește pe băieții din Iași, ei au fost mai concentrați asupra viitorului, chiar dacă mulți zic că zona Moldovei e în urmă cu 100 de ani. Având la dispoziție trei interfețe SF diferite pe care puteai lucra – Planetary Travel Station, Flying Car și Underwater Control System, trebuia să alegi o temă pe care să o customizezi după bunul plac folosind Photoshop și Illustrator. Trebuia să ai habar puțin de cele două și erai rugat să vii de acasă cu ele instalate pe laptop. Participanților li s-a pus la dispoziție și elemente gata create și imagini pentru inspirație, care să-i ajute, iar Andrei și Victor ajutau cu sugestii și sfaturi despre cum puteai obține diverse efecte și un produs final mulțumitor.

Dacă ați fost la conferință spuneți-ne care a fost partea vostră preferată din eveniment. Dacă nu ați fost, ce ziceți… v-ar atrage pe viitor?

Comentarii:

Sus
x

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.

Accept Refuz