Astăzi continuăm seria de interviuri #10ani și ne aventurăm spre un domeniu nou de activitate, spre un alt punct de interes: arta. Așa am ajuns să trecem pragul Galeriei Quadro, o galerie de artă care a fost înfiinţată în anul 2008 odată cu recunoaşterea faptului că secolul 20 ne-a lăsat o vastă și bogată producție artistică regională, care este puțin cunoscută, prezentată și promovată. Am fost întâmpinați de Székely Sebestyén György, istoric de artă și proprietar, director, expert acreditat, iar el ne-a povestit mai multe despre spațiul acesta, expozițiile pe care le găzduiește, despre artă și frumusețea acesteia.
Sebestyen era angajat al Muzeului de Artă de vreo 6 ani, dar își dorea foarte mult o galerie de artă. La momentul acela, din păcate, nu avea finanțele necesare. A plecat cu o bursă Fulbright la New York, și de acolo și-a trimis demisia prin fax, pentru că voia să se asigure astfel, că la revenirea în țară va fi nevoit să înceapă ceea ce își dorea, dar presupunea un efort mare. Când s-a întors, în 2007, în urma unei conjuncturi norocoase, mai exact o licitație de caritate care a ieșit foarte bine, a primit susținerea mai multor oameni de afaceri și în 2008 a deschis Galeria. La vremea aceea erau puține locuri de acest gen. Mai exista, de exemplu – Plan B, care fusese inaugurată în 2005, dar erau axați exclusiv pe artă contemporană. La Quadro aveau o abordare cumva ”muzeală”, de recuperare, își doreau un spațiu care să se susțină din comerțul cu artă, să poată avea fonduri suficiente pentru activități de calitate – expoziții, publicații și așa mai departe.
Nu pot spune că am ajuns să cunoaștem vreodată sensul cuvântului ”stabilitate”. Am avut noroc la început pentru că era bună piața, puteai să ceri mulți bani. Imediat după deschidere a urmat însă criza economică și câțiva ani ne-a fost foarte greu. Vânzările erau foarte slabe și fără susținerea partenerilor mei nu știu, mai exact nu cred, că am fi rezistat. În urmă cu doi ani, în 2016, ne-am propus să creștem, să regândim niște lucruri în privința activității. Până atunci mai degrabă făceam eforturi să existăm. Asta înseamnă că eram și foarte puțini oameni, iar odată cu implicarea unor colegi noi s-a schimbat foarte mult și viziunea.
Au fost preocupați în permanență de arta contemporană, dar abia acum au ajuns la o formulă în acest sens, iar luna aceasta au lansat Quadro 21, o galerie de sine stătătoare, dar parte a Centrului Artistic Quadro. Vor să întărească prezența și pe scena internațională, pentru că acolo se dau adevăratele bătălii în ceea ce privește arta contemporană. Prin alăturarea artei moderne și contemporane într-un singur spațiu consideră că pun la dispoziție ceva ce alte spații nu oferă Clujului.
În octombrie s-au mutat în noul spațiu, în care îi găsiți și acum, pe strada Samuil Micu nr. 7. Până atunci fusese pe strada Napoca, dar erau cumva constrânși de vizibilitatea mică, și de faptul că spațiul era mai mic, nu puteau avea două expoziții și magazinul în același timp. Spațiul actual consideră că este unul potrivit, sustenabil și având un interior atrăgător în care elementele clasice și cele moderne (intervențiile din anii 90 ale casei de asigurări ARDAF) rezultă într-un spațiu multifunctional cu caracter postmodern .
Pe lângă galerii, au și magazinul Quadroshop. Inițial vânzarea se făcea doar prin licitații, dar apoi s-au îndreptat și spre regimul de magazin, iar vânzarea online a pornit acum 4 ani. Vor să dezvolte profilul shop-ului și să nu rămână doar în zona lucrărilor vechi, ci să vină și spre creația contemporană la prețuri accesibile, obiecte de design și cărți de artă, toate acestea pentru a sprijini un mod de viață modern.
Prin alăturarea a două galerii, una de artă modernă și una contemporană dorim să fuzionăm și publicul: să atragem publicul format al artei către arta tânără, pe de altă parte să stârnim interesul tinerilor către arta ultimului secol. Acesta din urmă este puțin cunoscut de noile generații, din cauza educației vizuale precare, și a faptului că istoria artei românești din ultimele decenii a rămas cumva nescris (pentru publicul larg). Observăm că tinerii au devenit tot mai interesați de fenomene din ultimele decenii, și rolul nostru este și să facem educație vizuală prin prezentarea cercetărilor noastre prin expoziții. De exemplu, am avut recent expoziția Maria Ciupe. Arta Textilă a anilor 60-70 și vorbim de perioada comunismului, despre care oamenii de 20-30 de ani, care n-au trăit atunci, doar au auzit că ”a fost rău și a fost gri”. Dar există și o altă față, alte prisme din care trebuie prezentate lucrurile. Avem și această funcție – de întreținere a memoriei, pentru că trebuie să contribuim la recuperarea, prezentarea unor lucruri, dar și asigurarea unei continuități între generații. Aș putea să spun că lucrăm împotriva unei amnezii culturale, a acestei inerții care este atât de prezentă și de dăunătoare în cultura din România. Dincolo de expoziție de artă textilă, aici afli cum au trăit părinții și bunicii tăi. Prin intermediul artei.
A urmat să abordăm subiectul artiștilor și al Clujului, al nivelului de educație al publicului din punctul de vedere al artei contemporane, dincolo de ce este prezentat în media. România este văzută ca un mediu extrem de ofertant în materie de inspirație pentru creatori, așa a fost dintotdeauna, însă apare problema ”foamei artiștilor”, nerăbdării de a deveni cunoscuți, de a avea succes. Și este așa pentru că au exista câțiva, chiar în zona Transilvaniei, care l-au dobândit, și au setat cumva un punct de reper, acolo vor să ajungă toți acum.
Este un fenomen care îi pune pe artiști la încercare, fiind greu lor să rămână răbdători și perserverenți în construirea propriei opere. Acest fenomen nu este doar unul clujean, este caracteristica așa zisei lumi de artă globală. Există o presiune extrem de mare asupra artiștilor. Ei nu mai trăiesc în boema artistică de odinioară, ci într-un mediu extrem de competitiv, cum este sportul de performanță. Ori asta nu e tocmai OK, trebuie să găsească fiecare artist individual, dar și noi, galeriștii modalitățile de a asigura creației artistice un mediu mai sănătos în care să devină. Cu toții trăim în acest sistem nebun, și din interior trebuie să îl facem mai uman. Succesul international al așa numitei ”Școli Clujene”, asemenea succesului noului val de film românesc, este că ne-a scos din letargie, a arătat că este posibil. Pentru generația care spre 2000 a ieșit din universitate, cu prea puține perspective, aceste succese au fost extrem de bine venite, au ridicat morala. Acum, cred că suntem în faza în care trebuie să depășim această dorință acerbă de succes imediat, și să construim consistent. Au apărut deja noi generații de artiști, care au călătorit mult, se simt mult mai europeni, și pentru care succesul nu mai este chiar ceva picat din cer, ci rezultatul unui program susținut perseverent. Intrând într-o oarecare normalitate, consider că e foarte important ca și publicul local și un strat de colecționari locali să se lărgească. Dacă e să repet analogia cu sportul, atunci pot să spun că așa cum sportul are nevoie de școli și de cluburi de juniori, așa avem și noi nevoie de un mediu artistic sănătos, în care să există dezbatere. Mie nu mi se pare suficient ca valorile să fie confirmate internațional. Să nu facem lucrurile doar pentru export.
Dacă vă întrebați cum decurge o vizită la Galeria Quadro, fiecare este cumva pe cont propriu în momentul în care ajunge acolo, se ghidează după textele afișate, iar dacă doresc informații suplimentare sau să povestească mai multe, personalul galeriei le stă la dispoziție. În orice caz, expozițiile au traiectorie liberă, oferind lecturi multiple vizitatorilor.
Cum cunoaștem artiștii? Se întâmplă să vină ei spre noi, dar mai mult cred că îi căutăm noi, iar pe urmă se mai recomandă și ei printre ei. Eu ascult părerile artiștilor și învăț mult de la ei. Ei au totuși privirea dinăuntru și intuiția prin care pot recunoaște mai ușor ce este noul. Eu ca galerist, în primul rând învăț de la ei. Îmi face plăcere să lucrez cu artiști de diferite vârste, nu țin cont de trendul ”artistul trebuie să aibă până în 30 de ani”. Există opere importante ale unor artiști care sunt mai în vârstă și ei nu au avut posibilități prea mari mai devreme de a colabora cu galerii, pentru că nu existau. Și faptul că au posibilitatea asta acum, poate să însemne mult pentru cariera lor, însă cu siguranță reprezintă mare bucurie pentru mine. De fapt, ar trebui să formulez așa: este șansa noastră de a lucra cu ei! Aceste colaborări sunt ca adevărate ateliere, când tu nu ești doar un martor, dar în multe cazuri și un ucenic care participi la o parte a procesului de creație. Această parte mă fascinează cel mai mult, faptul că pot să trăiesc o viață bogată, pășind în universuri, așa cum ni le arată ei.
Odată cu deschiderea Galeriei Quadro 21, urmează expoziția de pictură a lui Todor Tamás, un tânăr foarte expresiv, cu un conținut suprarealist – expoziția ”Decapitarea zmeului”. Această din urmă prezintă ilustrații de basm realizate de Incze János Dés în 1944 și 1957, care au fost cenzurate, dar refuzate, pe motiv că personajele de basm i-ar fi speriat copiii, și s-a format o mare dezbatere în jurul lor. În paralel vor fi prezentate și colajele, asamblajele, și solar printuri Anei Botezatu, care creează deasemenea un univers de basm, însă fără cuvinte. Au dorit să alăture doi artiști din diferite generații, dar care au o atitudine frapantă față de ilustrația de carte. În mai vor avea două expoziții multimedia, una din ele fiind a lui Paul Mureșan, de animații, și va combina vizualul cu auditivul, celalălt fiind al lui Alexandru Antik.
Pe noi ne-au convins să le mai trecem pragul. Voi ați fost vreodată la Galeria Quadro?
#10ani este o serie de interviuri inițiată în contextul împinirii a 10 ani de ClujLife, prin care ne-am dorit să aflăm poveștile a 10 oameni care au pus bazele, au dezvoltat și au făcut lucruri frumoase ce au ajuns, de asemenea, la vârsta de 10 ani în Cluj.
