#JurnalDeFestivalier este o campanie online organizată de ClujLife în parteneriat cu Clever Taxi.
Căutăm festivalier care să-și publice jurnalul verii aici, pe clujlife.com, iar pentru asta oferim un premiu în valoare de ~1000€ ce constă în 2 abonamente la concertele Jazz in the Park, 2 abonamente VIP la Electric Castle, 2 abonamente la Untold, 350€ bani de cheltuială pentru Jazz in the Park, Electric Castle, Street Food Festival și Untold și muuuulte vouchere #CleverTaxi.
Din totalul de 30 de înscrieri am ales 15 persoane finaliste. Andra este una dintre ele, iar tu o poți susține să câștige!
Andra Teodora Jurju – studentă la King’s College London (International development)
Facebook / Instagram
Jurnal de Festivalier, sau cum a fost anul ăsta la mare
În ce urmează și se prezintă a fi un articol, o amintire, sau pagină de jurnal, am să povestesc ce a însemnat pentru mine festivalul Sunwaves, cum s-a văzut marea prin propria-mi prismă, și cu ce imagine am rămas eu, după zilele petrecute pe plajă, alături de prieteni, vechi și noi. Festivalul a ajuns, odata cu ediția de anul acesta, la numărul 23, și pentru cei care nu o știu, Sunwaves adună în fiecare an, oameni din toate colțurile lumii, fie că vorbim despre DJ de renume, recunocuți la nivel internatțional, fie că vorbim de oameni, cei care vin, cu mare surprindere și entuziasm să-și asculte preferații și în plus, mai fac asta și pe malul mării! Studentă în străinătate fiind, nu mai trăiesc de ceva vreme în România, sau mai bine zis, mă întorc acasă de câteva ori pe an, așadar, nu pot să spun că am experimentat viata de student în Cluj Napoca, cum au trăit-o prietenii mei. S-ar putea ca din păcate, să am unele lipsuri, ici colo, când vine vorba de viața romaneasca de student.
Nu am mai participat până acum, la nicio ediție a festivalului Sunwaves, nici la alea faine, primele, pe care le laudă și le reamintesc cu o tentă de nostalgie, adevarărații iubitori de muzică techno, minimal sau underground. Anul ăsta însă, am plecat de la facultate, mi-am pus trei haine in valiză (bine, poate au fost mai multe) și de 1 mai, am venit la festival. A fost probabil, fără să o spun cu exagerare, cea mai bună decizie din ultimele luni. Nu pentru că m-am distrat, nu pentru că am cunoscut oameni sau pentru că m-am rupt din rutina uzuala si fără de suspans (am făcut și asta, categoric), ci pentru că am văzut, luând exemplu de la atâția oameni, că fiecare lucru sau moment exercită o valoare asupra amintirilor noastre și are, așadar, o a semnificație și importanță unică.
Paradoxal, uitând de tot, am reușit să-mi aduc aminte. Mi-am adus aminte că am uitat să prețuiesc momentele și detaliile minore din viața mea. Când am ajuns eu la festival, oamenii erau deja acolo de ceva vreme, și mi-au dat impresia că sunt una cu marea și muzica și tot ce se întamplă, fix în momentul ăla, chiar atunci, și acolo. De câte ori, am reușit eu, să fac asta în ultimul timp? De prea puține, mult prea puține ori.
Să povestesc acum, la rece, mi se pare un păcat. Aș fi vrut să scriu asta acum cateva săptămâni, când mâ întorceam acasă după nopți nedormite, și contemplam, pe drum, încercând să păstrez cu mine ce am văzut și ce am auzit. M-a lovit, evident, nostalgia sau depresia post- festival, și m-am simțit goală, când am intrat în casă și nu mai auzeam ”Adu-mi și mie o bere și hai să mergem la românași”. Dar fie, o să încerc totuși, să privesc retrospectiv, și să fac un tablou- sau rezumat- în limita posibilului, și dacă putem să insumăm totuși experiențe, într-un articol de jurnal. Trebuie să spun însă, că rămâne foarte greu de exprimat o asemenea experiență și în general, consider că suntem limitați de cuvinte, fiind realitatea până la urmă, cu totul și cu totul o altă poveste.
Dacă ești pasionat de muzică techno, atunci știi cu siguranță că line-up-ul de anul acesta a fost diversificat și a adăugat la lista de nume pe care deja le cunoaștem, un număr mare de artiști emergenți. Artiști pe care personal, îi urmăream de ceva vreme, și asteptam să văd din nou, și iar și iar, și iar. Merită să menționăm de exemplu, nume precum Peggy Gou și Sammy Dee sau DeWalta. Pe lângă asta, se adaugă și colecția completă, sau întreaga familie de DJ români, care au devenit prin renume și tradiție, un concept de sine stătător, împreună formând o scenă unică, unde m-ai fi gasit mereu: omniprezentă ” la românași”. Ai fi surprins să știi, că mulți dintre prietenii mei din Londra, au venit la Sunwaves, special pentru acești DJ, și au ales să călătorească ore în șir, chiar dacă asta înseamnă sa doarmă pe trenul ăla de la CFR, numai ca să-l asculte pe Barac.
E greu să definesc și să mă pronunț sau să iau o decizie, când vine vorba de aspectele care mi-au lăsat cea mai dulce și frumoasă amintire de la Fest. Oscilez constant intre muzică, soare, combinația sunetelor de fundal plus valurile mării, sau pur și simplu numărul impresionant de străini pe care i-am întâlnit în câteva zile. Sau, poate, să fie oare, senzația aia de plenitudine și calm ce se combină cu răsăritul soarelui și albastrul ăla pal, al dimineții? Eh chiar n-aș ști să zic. Ce pot să spun însă, este faptul că sunt perfect convinsă, și-o spun fără urmă de îndoială, că dacă n-ai trăit sentimentul ăla de absență si incântare calmă al unui răsărit pe malul mării, ascultând, in plus, si o muzică ce se mulează perfect pe ritmul tău și starea necesară, n-ai trăit destul și merită să o faci, la prima ocazie… Dacă la senzația asta, mai adaugi și o gașcă de prieteni și un număr de oameni care privesc același lucru și probabil simt la fel, atunci cu siguranță ai creat o combinație ce-ți va rămâne imprimată undeva în minte, o imagine la care vei reveni, gândindu-te la zilele alea când părea că ai 20 de ani, la nesfârșit. Da, amintirea aia la care o să te gândești când te întorci acasă, și liniștea e prea liniște, și vrei să fugi înapoi, la scena 3.
Ca să ne întoarcem la aspectele mai tehnice, legate de logistică (alea mai puțin interesante, aproape plictisitoare, dacă mă intrebi pe mine, dar totuși esențiale), trebuie să spun că membrii staff-ului au reușit să acopere necesitățile oamenilor (și au fost destul de mulți), iar decorul a fost plăcut și echilibrat. Și dacă tot se spune, că ´muzica nu se găsește în note, ci în pauza dintre ele´, în momentele dintre un dans și o altă scenă și dacă ai căutat o altă activitate cu care să-ți ocupi pauzele, cu siguranță, ai avut o mare gamă de opțiuni la dispoziție. De la plimbat și aruncat un ochi printre accesorii și borsete faine de tot, lucrate manual și cu suflet, de-a dreptul, oferite de Snobbish Breakfast/ WareWare Waist Bags, la stand-urile în stil Street Food Fest. S-au găsit, ca întotdeauna și zonele de relax, unde probabil ai întâlnit cei mai mulți prieteni, și ți-ai impărtășit cele mai sensibile gânduri, chiar dacă s-ar putea să nu-ți mai vezi noii prieteni vreodată, sau cine știe, poate la următorul festival. Este și ăsta, un mare farmec al Sunwaves-ului: modul în care se transforma o discuție, de la comun, la particular, la intens și amuzant.
Poate ai observat, că nu am respectat cerințele și nu am împărțit festivalul în “Ziua 1, Ziua 2” asta pentru că îmi este aproape imposibil, fiind mai degrabă, experiența de la Sunwaves, un șir constant, perpetuu și oarecum un început de sfârșit ce se repeta iar și iar, imposibil de delimitat fără a strica o legătura, sau moment de mijloc. Zilele s-au transformat în nopti și succesiunea de răsărituri sau apusuri și-au urmat cursul, pe ritm de muzică și note de fundal, și toate elementele minore, s-au îmbinat perfect și au alcătuit lanțul ăsta de trăiri și senzații, greu de explicat, definit sau conturat, darămite, de separat… Ei bine, ca să fac un epilog, și sa închei, la randu-mi, cronologia de amintiri, rămâne să-ți mai spun că indiferent de background, interese muzicale, stil, sau experiențe trecute, și chiar dacă nu ești tocmai interesat de conceptul de festival, pentru a fi înteleasă, experiența Sunwaves trebuie trăita. Spun asta pentru că nu exista o modalitate de exprimare suficientă, și ai fi surprins sa simți pe pielea ta că muzica lipsită de excese, care îți prezintă mai puțin, îți poate influența starea, și oferi mai mult. Într-o circumstanță neobișnuită poate, pentru tine, te poți regăsi, și poate vei avea șansa să simți, pentru câteva minute, că acolo ți-e locul, și momentul pe care îl trăiești, este pur și simplu unul de calm, și plenitudine.
Dacă ți-a plăcut articolul Andrei, o poți susține astfel:
✓ Folosește codul de voucher Clever.Andra data viitoare când vrei să comanzi un taxi în Cluj prin aplicația Clever Taxi și ai prima cursă gratuită (în limita a 15 RON) pentru plata cu cardul
✓ Like acestui articol ?
Află aici cum folosești codul de voucher. Atenție: codul este case sensitive și este valabil până în 17 iunie.
Dacă va câștiga, Andra va participa la Jazz in the Park, Electric Castle, Street Food Festival și Untold pe cheltuiala noastră, iar apoi își va povesti jurnalul de festival prin articole pe clujlife.com. Regulamentul campaniei este disponibil aici.
