V-am povestit în cel mai recent articol despre localuri noi că în Piața Muzeului s-a deschis și prima locație fixă La Nu Știu Cine. Îi găsiți în fiecare zi a săptămânii de la ora 10 dimineața, când poate doriți să vă începeți ziua într-un mod dulce sau intrați pentru o clătită sărată, pentru că nu ați avut vreme de micul dejun, și până la 10 seara, când numărați caloriile pe care le-ați adunat sârguincios de-a lungul zilei și decideți să vă lăsați de matematică și să vă bucurați de micile plăceri ale vieții.
Eu le-am trecut pragul deja de două ori, odată la deschiderea oficială, iar mai apoi într-o zi când… când… ok, n-am nicio scuză dacă vede antrenoarea de la sală treaba asta. Eram supărată că mă chinuise febra musculară o zi întreagă și mă plângeam continuu de dureri, așa că intenționat, complet rațional și în totalitate asumat, am mers și am mâncat o clătită întreagă La Nu Știu Cine. M-am simțit grozav, nu-s eu genul cu remușcări, regrete sau resentimente.
De ambele dăți mi-a plăcut mult vibe-ul din mica locație din Muzeului, cred că tocmai spațiul mai restrâns ajută în mai mare măsură interacțiunea dintre oameni. Cum nu am știut nici prima dată ce să comand, așa stăteam și a doua oară, complet nedumerită în fața numelor de pictori, gândindu-mă oare a cui operă m-ar face cea mai fericită. Dacă nu știți ce treabă au artiștii în toată treaba aceasta, îmi închipui că nu ați mâncat niciodată din clătitele acestea cu înghețată, transformate în artă chiar de o mână de oameni care au asociat gama cromatică a fiecărui preparat cu dominanta picturilor artiştilor. Ei, asta da idee faină.
Revenind la decizia legată de clătită, să știți că s-a găsit cine să-mi sară în ajutor, pentru că în momentul în care cel care servea m-a văzut așa pierdută și m-a întrebat dacă doresc recomandări, domnișoara care era în fața mea a intrat în discuție și mi-a spus că nu se poate să plec fără să încerc ce are ea în mână – un Raffael, cu Nutella, pere și înghețată ca ingrediente cheie. Mă convinsese oricum când a spus Nutella, dar când am auzit și de pere, am vrut să o iau în brațe. Nici nu știu cum de-mi scăpase această clătită din priviri și nu o văzusem în meniu, dar știți cum devii confuz când vrei de toate. Vă sfătuiesc prietenește să le luați la rând, de la stânga la dreapta, până le încercați pe toate. Clătita este făcută chiar în fața voastră, puteți vedea cum e preparată, exact ce ingredinte conține, puneți întrebăti și chiar puteți încerca și voi acasă, oricum nu va ieși la fel.
Puteți lua un loc la măsuță dacă aveți timp de stat sau le luați ”to-go”, au o modalitate de ambalare care vă permite să vă avântați curajoși în clătită de când v-o pun în mână și liniștiți puteți pleca cu ea unde aveți treabă. Trebuie doar să vă asumați că s-ar putea să mai fiți oprit pe stradă și întrebat unde au parcat truck-ul cei de La Nu Știu Cine, pentru că nu toți au aflat de locația fixă. În Piața Muzeului au parcat. Pe perioadă nedeterminată. Și vă primesc bucuroși, mereu voioși, într-un cadru foarte simpatic, o să vă placă ce au făcut în materie de design pentru că au pus exact cât trebuie din culoarea care îi reprezintă pe niște elemente la care nu v-ați fi așteptat poate și au găsit echilibrul perfect între modern și tradițional, mie chiar mi-a plăcut mult cum au organizat locul.
Cum am spus încă din primul paragraf, puteți opta și pentru clătite sărate. În meniu au opțiunile clasicele: El Greco, clătita vegetariană, Tonitza – pe bază de jambon, brânză maturată, și Caravaggio, cu somon fume și capere. Pe acestea încă nu le-am încercat, e greu să intru acolo și să ies fără una dulce dat fiind faptul că de când mă știu clătitele reprezintă preparatul care-mi amintesc cel mai mult de casă, sora mea fiind cea care îmi făcea de fiecare dată când eram supărată și voia să mă înveselească.
V-am mai zis asta și după ce le-am trecut pragul la deschidere, dar mai zic o dată: pe lângă delicioasele minuni, puteți comanda și cafea, ceai sau ciocolată caldă. Cu vremea asta, te mai miri că ți se face frig și poftă de o ciocolată caldă?! Nu de alta, dar să-i țină de urât clătitei și să aveți o experiență completă, pentru că și aici vorbim de o gamă foarte calitativă de produse, având în vedere colaborarea lor cu Yume Coffee Roasters.
Voi i-ați vizitat pe cei de La Nu Știu Cine în noua locație sau vă păstrați siluetele pentru Street Food Festival?
