Clujul e un oraș tare instagramabil. Îi zic așa pentru că e demodat să spui că un oraș are o frumusețe aparte, că-și uimește zilnic locuitorii și turiștii, că aerul său boem se împletește perfect cu modernul. Trăim niște vremuri în care singurul lucru care ne interesează atunci când vedem ceva care ne încetinește pasul este să-l împărtășim cu alții. Nu dezbatem astăzi dacă acest lucru este bun sau rău, dacă ar trebui să fim apreciați pentru că ne preocupă să le dăruim și altora frânturi din viața noastră, sau dacă suntem nebuni pentru că nu mai putem savura un moment singuri, pentru că ne-am întinde mai mult decât e cazul.
De ceva vreme ne bucurăm să vedem tot mai multe clădiri renovate în Cluj, așa că astăzi vreau să vă povestesc despre unele din clădirile voastre preferate din zona centrală și istoria acestora, dar și cum au ajuns să aibă înfățișările pe care le au în prezent, căci credeți-mă că nu au fost dintotdeauna așa și au trecut și prin vremuri mai grele.
Sunt aproape sigură că jumătate dintre voi nu au nici cea mai mică reacție la auzul denumirii ”Palatul Babos”. Dar dacă vă arăt o fotografie, recunoașteți cu siguranță clădirea de forma literei ”V” din Piața Mihai Viteazu, nr. 1. Ei bine, aflați că Palatul Babos este un monument istoric și de arhitectură construit în anii 1890, fiind un edificiu reprezentativ pentru arhitectura Belle Époque din Cluj. A fost proiectat de Pakei Lajos, singurul arhitect clujean ce a putut concura cu arhitecții vienezi și budapestani ai vremii respective. Palatul a fost construit ca o replică la altă clădire din Cluj, Palatul Szeky, care fusese ridicat de o familie de farmacişti, cu scopul de a fi un edificiu neogotic. Locuitorii de cealaltă parte a Podului Mare (actuala stradă Ferdinand) au simţit că această construcţie este un afront, cum nu puteau să se lase mai prejos, așa că au ridicat Palatul Babos, în aceeaşi perioadă. În iunie 2015 au început lucrările de reabilitare ale fațadei, acestea fiind imperios necesare, dat fiind faptul că au trecut 100 de ani peste această construcție.



credit foto: Istoria Fotografiei Clujene, @alexandra_oltean, @alexandra_bucur
De curând toate privirile au fost atrase de cea mai recent renovată clădire a Clujului, aflată în punctul zero a orașului, la intersecția dintre străzile Napoca și Universității cu Piața Unirii: Hotel Continental. Și pe bună dreptate, căci arată incredibil și nici n-am crezut că o vom mai vedea vreodată la față, după cât a stat acoperită de schele și praf (din 2016, mai exact). A fost construită în stilul eclectic, în anul 1894, după planurile celebrului architect maghiar pomenit și în paragraful anterior – Lajos Pakey. Iniţial, aici era Hotelul Nemzeti (Naţional), clădire clasicistă cu un singur etaj, care a fost demolată în 1894, iar în locul său a fost ridicat hotelul New York, la parterul căruia a funcţionat mai mult de o jumătate de secol o cafenea literară şi de presă a oraşului. Mai apoi, după cel de-al Doilea Război Mondial, aici a fost un cămin studențesc, urmând ca mai apoi clădirea să-și reia funcția de hotel, de data aceasta sub numele de Continental. În apartamentele hotelului au fost găzduiţi unii dintre cei mai vestiţi actori ai scenei clujene, dar şi muzicieni şi scriitori importanţi.


credit foto: Istoria Fotografiei Clujene, @andrewtamasnick, @teodoraa12
Ori sunt eu prea recent venită în Cluj, ori prea neștiutoare, dar habar nu aveam la ce mă uit de fiecare dată când exclamam – ”Nimic nu-i mai frumos aici, cum e casa aceasta albastră!” Da, probabil v-ați prins, e vorba despre Filiala Cluj a Academiei Române, adică clădirea de pe colțul străzii Avram Iancu cu Republicii. N-am observat-o până acum și pe bună dreptate, căci abia în luna aprilie s-au finalizat lucrările de reabilitare, care au scos la iveală o adevărată comoară arhitecturală a orașului. Filiala Cluj a Academiei Române a fost înființată în anul 1949 și în același an a primit ca spațiu de funcționare această clădire de pe Republicii 9, un edificiu construit în stil eclectic care găzduiește și în zilele noastre filiala locală a Academiei.
credit foto: Țetcu Mircea Rareș (Wikipedia)


credit foto: @biancavasut / @mariusmuresan91
Cred că măcar o dată v-ați împiedicat în centru de elevii care terminau orele la Școala gimnazială ”Ioan Bob”. E o poveste lungă legată de cum s-a ajuns la reabilitarea clădiri în care copii învață acum, pe Memorandumului nr. 22, dar pe scurt – proprietarii din vechiul imobil au câștigat procesul în instanță, așa că toți cei din școală au fost alungați, iar elevii rămăseseră fără săli de clasă practic. În anul şcolar 2015-2016, cursurile s-au desfăşurat atât în clădirea de pe stradă Episcop Ioan Bob, cât şi într-un spaţiu de pe Bd. Eroilor 16 până la finalizarea lucrărilor de reabilitare a imobilului de pe stradă Memorandumului nr. 22. Clădirea este pe lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii, fiind construită în anul 1788. Elementul cel mai valoros din punct de vedere arhitectural este fațada principală cu elemente decorative în stil baroc.


sursă foto: Primăria Cluj
Următoarea clădire care ne atrage atenția este Palatul Primăriei, un alt monument istoric și de arhitectură, care a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea de arhitectul Ignác Alpár pe strada Mănășturului de atunci, și purta denumirea de Casa Comitatului Cluj. De-a lungul timpului, acest spațiu și-a păstrat funcția administrativă, în vremea comunismului aici fiind sediul Consiliului Popular Județean, iar astăzi adăpostind sediul central al Primăriei Cluj, dar și Consiliul Local. Edificiul cu două etaje prezintă două aripi lungi dispuse pe aliniamentul străzilor Moţilor, respectiv Petru Maior, intersecția lor fiind evidențiată printr-un turn impozant. Timpanul faţadei principale, construită în stil eclectic combinat cu elemente baroce, a fost decorat, la începutul construcţiei, cu stema Ungariei, în locul căreia se poate vedea astăzi stema nouă a oraşului. Reabilitarea acestei clădiri s-a încheiat în vara anului 2016 cu finalizarea turnului și repunerea în funcțiune a ceasului acestuia, care emite de câteva ori pe zi (la oră fixă) primele acorduri din Rapsodia Română a lui George Enescu.


credit foto: @petric.victor / @gebealpar
Biserica Reformată-Calvină de pe strada Mihail Kogălniceanu, cunoscută și sub numele de Biserica Reformată Centrală sau Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor, așa cum se numea strada în trecut, a fost ridicată între 1486-1515 pe locul unei biserici mai vechi, de lemn, și este unul din cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania. Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii și dimensiunilor sale, fiind cea mai mare construcție gotică de tip sală din Transilvania și din sud-estul Europei, iar ineditul acestei construcții constă în faptul că lățimea este, practic, mai lungă decât lungimea. Demersurile pentru reabilitarea clădirii au început înca din 2005, cand Eparhia Reformată din Ardeal, cu ajutorul Asociației Kelemen Lajos pentru Ocrotirea Monumentelor a obținut fonduri pentru cercetări si relevarea bisericii.
credit foto: @petric.victor
Revenim în Piața Unirii, unde găsim Palatul Rhédey (sau ”Casa cu lanțuri”), operă a arhitectului Lajos Pákey. În jurul anului 1500 pe locul actualei clădiri se aflau patru case de patricieni clujeni, iar pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. Clădirea își are numele de la familia care l-a cumpărat la începutul secolului al XVIII-lea, alături de alte câteva clădiri de pe strada Napoca, pe care le-a unit într-o singură fațadă. În 1792 s-a deschis în sala de bal a palatului primul teatru maghiar permanent înfiinţat la Cluj-Napoca. De asemenea, clădirea este una importantă, deoarece aici a locuit și Claudine de Rhedey, care a fost mama lui Fracisc de Teck, tatăl Reginei Maria, care a fost mama lui George al VI-lea, care a fost tatăl Reginei Elisabeta a II-a, care este mama lui Charles de Wales, care este tatăl Prințului William. Da, familia regală a Marii Britanii are descendenți din România.
credit foto: cniptcluj


credit foto: @elizaabrudan / @mihailonaca
Și uite așa am descoperit că avem în Cluj clădiri nu doar bune de pus pe Instagram, ci și care adăpostesc cantități substanțiale de istorie și artă. Care e cea care v-a stârnit cel mai mult interesul și v-ați propus să o vizitați curând?