Cum a fost la Untold 2018, ce mi-a plăcut și ce nu

Nu știu alții cum sunt și cât le ia să-și revină din oboseala post-festival, dar eu cred că voi mai fi un mic zombie umblător până cel puțin în weekend, când mă voi putea bucura de minim 16 ore de somn neîntrerupte. Și sunt așa în condițiile în care în una din zile nu am mers, pentru că sunt foarte strictă cu programul de distracție și prefer să-mi distribui energia în cât mai multe locuri, chiar nu mi-am dorit să o las pe toată la Untold. Dar cred că mai am de exersat pentru că este clar că nu mi-a ieșit dacă încă scriu cu viteza melcului. Și e marți deja.

Astăzi vă povestesc una-alta despre ediția Untold de anul acesta, ce mi-a plăcut și ce nu, ce-aș fi vrut să fie altfel sau ce mi-ar fi plăcut să dureze mai mult. Some things we can`t keep untold, so let`s say them. S-ar putea să fiu mai acidă prin unele locuri (poate fi lipsa somnului, poate fi faptul că deja am experiența a câteva festivaluri și observ rapid lucruri care pentru alții poate nu sunt nicio problemă), s-ar putea ca unele lucruri să mi se fi întâmplat doar mie, keep in mind că relatez din ceea ce am experimentat eu și nu uitați să vă dați și voi cu părerea în secțiunea de comentarii. Până la urmă, orice feedback este binevenit și doar așa vor reuși organizatorii să facă lucrurile mai bine la anul, iar voi să plecați mai mulțumiți acasă.

Mi-a plăcut

Pentru un om care intră pentru al patrulea an consecutiv în perimetrul Untold este o provocare destul de mare să mai găsesc aspecte care îmi plac. Nu mai e hype-ul acela pe care l-am avut la prima ediție, nu am mai țopăit până la 8-9 în fiecare zi pe Main Stage, nu m-am mai plimbat ca o bezmetică de la activare la activare, ba să-mi fac poze, ba să-mi mai fac un tatuaj, ci doar trăgeam cu ochiul și întrebam – ”Oare aici ce au pregătit partenerii?” Doar pentru că am devenit eu mai critică (sau mai hater, în limbaj popular) asta nu înseamnă că nu văd îmbunătățiri. Sistemul de check-in și acces, de exemplu, merită lăudat. Puteai face check-in online și lua brățara înainte să înceapă festivalul și am văzut că la cei care nu aveau check-in online sau brățară la mână coada se mișca foarte repede. Ce-i drept, am intrat de două ori fără să-mi verifice nimeni ghiozdanul și sper că nu acesta e motivul pentru care coada se dizolva atât de repede.

Mai apoi, avem scenele mai mici, împrăștiate prin parc. Cred că v-am mai spus că anul trecut am descoperit Daydreaming Stage și eram nerăbdătoare să-mi pierd vremea pe acolo, lucru pe care l-am și făcut. Vineri seara, de cum a apărut Black Coffee în spatele pupitrului, am apărut și eu lângă un copac, numai bine am prins loc, pentru că înainte să ne dăm seama dansam zâmbind larg în ploaie. N-a plecat lumea nici când erau semne evidente că nu se va opri curând și mi-a plăcut la nebunie lucrul acesta – muzica ne ținea pe loc, iar scena aceasta a fost întotdeauna un fel de back-up plan nerostit și când nu-ți găseai locul nicăieri, veneai aici și erai din nou pe val.

Surpriza de anul acesta a fost Trance Stage, mi-a plăcut mult și ca localizare și cum s-au jucat cu efectele vizuale pe clădirea Casiono-ului, dar și ca artiști care s-au perindat pe aici. Mulți spun că probabil aceasta a fost cea mai bună scenă outdoor, inima mea rămâne la Daydreaming, dar într-adevăr confirm că Will Atkinson, Markus Schultz și ATB au oferit momente incredibile publicului prezent. Și da, știu că așteptați să spun și de scena Time. Personal, n-am petrecut mult timp acolo, știu că a fost fain, știu că v-ați distrat. Aș vrea să atrag atenția asupra faptului că din ce în ce mai multe persoane și-au dat seama că distracția nu e doar pe Main Stage, la Galaxy și la Alchemy și migrează spre scenele din parc și de multe ori situația a fost… neîncăpătoare. Give us more space to dance, please.

În ultimă instanță vreau să spun ceva ce sigur n-am mai zis de vreo 2 ani la Untold: mi-a plăcut line-up-ul și că anul acesta nu s-au mai dat sticle de apă fără dop. Atât.

Nu mi-a plăcut

Și încep. Nu mi-a plăcut că nu aveam loc. Și nu mă refer aici la loc pentru zbânțuială, ci la loc pentru mers de la o scenă la alta, efectiv era mai rău ca atunci când ești blocat în trafic. Cred că perimetrul festivalului devine tot mai neîncăpător de la an la an și e frustrant să mergi lipit de cineva ca să ajungi unde vrei. Treaba aceasta se leagă direct cu faptul că mi s-a părut că partenerii erau cam îngrămădiți, erau activări împrăștiate peste tot și sincer, nu erau nici plăcute ochiului atât de multe corturi unul lângă altul. A fost prea mult din punctul meu de vedere și aș opta pentru mai multe zone de relaxare în loc de merchandise. Știu că sună a fantezie ce zic și fiecare își urmărește scopul, dar parcul arăta mai mult a piață, nu a parc. Chiar și vendorii de mâncare, oricât de mult aș mânca eu la un festival, mi s-au părut prea mulți și unii chiar nu își aveau rostul acolo, am fost dezamăgită să văd că nu se face o selecție la acest capitol și este acceptată cam toată lumea.

Nu mi-a plăcut că nu am auzit mai nimic pe Main Stage. Nu e scena mea preferată și am mers doar de vreo două ori acolo, o dată la Diplo, iar mai apoi la Black Eyed Peas, nu de curiozitate să văd dacă a venit Fergie, ci pentru renumele lor. La Diplo am stat destul de în față, cred că nici dacă mă urcam pe scenă lângă el, tot nu aș fi auzit atât de tare cum îmi doream, iar la BEP am optat pentru un loc în tribună, ca bătrânii. În tribune se auzea mai tare decât în mulțime, problema e că nu se înțelegea mai nimic. Csf, nimeni nu-i perfect. Un alt avantaj al tribunelor e că nu te împiedicai de floor-ul acela care mi s-a părut o glumă foarte proastă pentru că era ușor de luat înainte, te împiedicai și plonjai fain-frumos pe jos. În schimb, hats off pentru Galaxy, unde sonorizarea a fost impecabilă. Știu, ajută mult faptul că este o scenă indoor, dar să fim serioși… au mai fost și alte ediții de Untold și se auzeau concertele pe Main. În continuare la Galaxy se face o treabă excelentă cu vizualurile, completează perfect fiecare moment petrecut acolo.

  

Aș fi vrut să

În principal, am cam strecurat prin text dorințele mele arzătoare. Cred că am vorbit suficient despre organizare și e timpul să vorbesc și despre public, pentru că experiența unui festival este dată de întregul context, iar oamenii, uneori din nefericire, fac parte din el. La Galaxy Stage, la Polivalentă, au fost ocazii în care s-au închis ușile și au rămas oameni pe afară din cauza capacității limitate. Înăuntru stăteau bine mersi oameni care întrebau – ”Paul ăsta ce cântă?” Atunci când vine vorba de Galaxy și Main Stage, scene cu locuri limitate, gândiți-vă că nu sunteți chiar cool dacă mergeți la un artist de care habar nu aveți și nu rezonați deloc cu el, iar alt om, care poate își merită locul, stă pe afară. De asemenea, pentru cel care ai stat pe afară – data viitoare vino și tu cu 30 de minute înainte, că doar ești fan adevărat. Probabil, într-o realitate ideală, fiecare știe ce muzică ascultă și e capabil să-și aleagă o scenă pe gustul lor. La Untold, de 4 ani, încă nu văd așa ceva. Dar mai aștept.

Aș fi vrut să văd ceva diferit la ediția de anul acesta, că de auzit, am auzit. În fiecare an, Untold arată și se prezintă la fel, mai mult sau mai puțin, și nu mi-ar plăcea să văd un festival care stagnează în același punct. Singurele schimbări notabile au fost în materie de design de scene și pe alocuri câțiva artiști mai mari care nu au fost până acum, dar în rest? Nici la capitolul user experience nu am văzut mare lucru, doar aceleași roți care se plimbau prin parc, fetele în costume de baie mov și cele pe picioroange. Am simțit constant că nu sunt la locul potrivit în momentul potrivit, că mai trebuie să văd ceva, că se întâmplă ceva și eu nu sunt de față. S-a întâmplat?

Așteptăm și impresiile voastre despre ediția Untold 2018 în comentarii!

Comentarii:

Sus
x

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.

Accept Refuz