Articole, Cum a fost la

Cum a fost la Untold 2018: scene, artiști, muzică

S-a încheiat al patrulea capitol magic Untold. Au fost patru zile pline, în care distracția a fost prioritară. Pe lângă activitățile din timpul zilei, pe care sperăm că le-ați testat și despre care v-am vorbit aici, noaptea aducea lupii împreună prin muzică. Am cântat și am dansat alături de voi pe ritmuri de edm, house, pop, techno, reggae, drum & bass, dubstep, trance, trap, hip hop și nu numai. Cu 9 scene, sute de artiști și zone în care muzica întreținea atmosfera, festivalul a oferit tuturor gusturilor prilejul de a se distra.

Pe Cluj Arena au fost nume foarte cunoscute încă din prima zi. Cu Parov Stelar am ales să dau startul festivalului. Stilul lui electro-swing a adus un val de energie pozitivă printre participanți. Deși a început ploaia, nu ne-am lăsat alungați și cu pelerine am dansat printre picuri. Melodiile vesele au alungat orice urmă de supărare față de vremea nefavorabilă. Dansul a prins și mai mult contur la concertul The Chainsmokers. Cu piese romantice, dar și unele ce te făceau să sari cu mâinile în aer, trupa ne-a ținut captivați peste o oră. Iar cei care nu au rămas fără energie și au dorit să profite din plin de festival încă din prima zi, au dansat până dimineață pe piesele lui Afrojack sau ale lui Will Sparks.

Dacă vă gândeați că artiștii de la festival nu prea interacționează cu publicul, v-ați înșelat. Jason Derulo a urcat a doua zi pe scenă ținându-și fanii, dar mai ales fanele, în frenezie. Acesta a remarcat frumusețea fetelor din România, căutând în mulțime fata specială alături de care să interpreteze piesa It girl. Mara, una dintre participante, a ajuns pe scenă, fredonând alături versurile melodiei. Sper că nu ați fost prea invidioase, fetelor…

Am luat-o mai încet la începutul serii, ca mai apoi să vibrez la Alchemy Stage odată cu muzica celor de la Noisia. După experiența unor concerte la care nu prea aveai loc din cauza numărului mare de participanți, scena Alchemy a venit ca o gură de aer. Aici dansul era la el acasă, fiind suficient spațiu pentru mișcări ample, specifice pentru drum & bass. Așa că mi-am lăsat corpul condus de muzică. Au urmat Modestep, ce ne-au provocat să stoarcem și ultima fărâmă de energie pentru a ne mișca pe ritm de dubstep. Am acceptat provocarea până într-un punct, când picioarele mele parcă țipau că vor o pauză. Așa că am lăsat continuarea pe a doua zi.

Iar ziua ce a urmat a fost una lungă. Am început cu o vizită la Daydreaming Stage, pe care am surprins-o chiar la apus. Numele i se potrivea ca o mânușă, căci îndemna la visare. Muzica electronică îi făcea pe participanți să vibreze, și un val de baloane de săpun îi îndemna să plutească. Pe parcursul zilei am făcut și câteva opriri la Time Stage, unde petrecerea era în toi la orice oră din zi sau din noapte. Fiind aproape de Main Stage, treceam pe lângă ea de multe ori și din când în când mă opream pentru un boost de energie.

The Prodigy au oferit momentul cel mai așteptat al zilei. Cu Omen au dat startul nebuniei. Și nu exagerez când folosesc cuvântul acesta. M-am uitat în jur și am văzut o mare de oameni încântați că au prilejul de a fi față în față cu legendara trupă britanică. De la primele sunete toată mulțimea a început să sară. Membrii trupei, cu aspect și atitudine excentrice, provocau tot mai mult publicul să guste din plin muzica lor. Deși le cunoșteam piesele și mă așteptam la un show de zile mari, m-a impresionat energia pe care au transmis-o unei mase atât de mare de oameni. Sinceră să fiu, mă așteptam ca publicul să fie format din rockeri. Dar după câteva minute din concert, în fața mea au venit trei băieți cu ținute hippie care se bucurau de atmosfera nonconformistă. Totuși, spiritul rock și-a făcut loc în mulțime. La propriu… un cerc pentru pogo s-a format chiar lângă mine. Puțin înghesuită și încercând să mă feresc de salturile din pogo, am savurat în continuare nebunia.

Am vizitat și Galaxy Stage, din interiorul Sălii Polivalente, scenă pe care au urcat mai multe nume reprezentative pentru genul techno. Când am ajuns acolo, Loco Dice îi vrăjea pe petrecăreții ce au umplut sala. Designul scenei, ce îmi amintea de un gramofon, îl făcea să pară sursa energiei din încăpere. Eu nu am stat mult la Galaxy Stage, însă cei prezenți nu păreau să aibă vreo dorință de a rupe vraja. Nu am mers departe, alegând să continui petrecerea la Alchemy, sub bagheta lui Flux Pavilion.

După alte câteva ore de distracție, Dimitri Vegas și Like Mike au urcat pe Main Stage. Deja obosisem, așa că am ales să îi văd din tribună, de la înălțime. A fost momentul în care începeam să realizez cât de mulți oameni sunt prezenți la concert. Păreau boabe de nisip ce se lasă purtate de vânt pe muzică. Deși inițial mă gândeam că voi face o pauză, doar privind distracția celor din fața scenei, lucrurile au decurs diferit. Mai multe fragmente pe care cei doi le mixau m-au provocat la dans și dintr-o dată m-am trezit în picioare, dansând. Simțeam că plutesc deasupra concertului, nefiind obișnuită să fiu atât de departe de scenă, mai ales la înălțime. Și nu eram singura care a lăsat relaxarea pe mai târziu. În stânga și în dreapta mea observam cum tribunele mișună de voie bună. Printre piesele vibrante, surpriza a fost un fragment de muzică populară, ce a făcut deliciul celor prezenți.

În a patra zi am rezervat mai mult timp pentru a explora și celelalte scene ale festivalului. Așa am ajuns la Earth Spirits Stage, unde am avut surpriza de a observa o altă latură a muzicii. Mai exact, aici era muzică autentică. Fără mixer, fără jocuri de lumini, doar oameni, câteva instrumente și muzică. Mi-a plăcut mult simplitatea de acolo, ce era în contrast cu scenele mari ale festivalului. Așezați pe covoare, doritorii puteau să guste din rodul muzicienilor. Iar printre cântăreții la fluier, chitară și tobe, o domnișoară împrăștia mirosul unei lumânări, aducând misticism în actul artistic.
Am dat o fugă și la Tram Stage și m-a înveselit modul în care oamenii se distrau. Dintr-un tramvai colorat, mai mulți petrecăreți animau atmosfera, încurajându-i și pe restul. Participanții erau foarte tineri și savurau fiecare fragment din hit-utile lor preferate.

Ultima zi a festivalului a adus un concert pe care nici nu îndrăzneam să îl visez acum câțiva ani. Am crescut odată cu piesele lor și mereu reușeau să îmi aducă dispoziția necesară pentru o petrecere reușită. The Black Eyed Peas au fost, după părerea mea, cel mai bun moment al festivalului. Concertul lor a decurs ca o poveste. Cu Let’s get it started a început delirul. Pump it! Louder! – ne-au îndemnat artiștii. Și așa am făcut. Versurile lor răsunau prin vocile a mii de fani. Între melodii au creat o legătură cu publicul. Where is the love? a fost o altă melodie și o întrebare pe care artiștii au pus-o. The love is here, in Romania – a răspuns publicului. După mai puțin de o oră de concert, aceștia au ieșit de pe scenă. Inițial eram dezamăgită. Știam că timpul zboară în altfel de momente, dar era prea devreme pentru a opri distracția. Fanii i-au rechemat, așa că îndemnul a fost clar: Don’t stop the party. Membrii au arătat nu numai că sunt artiști, ci și că sunt oameni prietenoși și puși pe glume. Will.i.am a purtat steagul României și un mini fashion show a avut loc pe scenă. Ne-au mărturisit și că au privit concertele din ziua precedentă și că i-au impresionat artificiile. Noi nu avem artificii, au spus. Așa că Puf! Puf! Puf! s-a auzit doar din gurile lor, spre amuzamentul nostru. Am cunoscut-o și pe Jessica, noua membră a trupei. Deși aceasta cântă foarte bine și are o prezență scenică prietenoasă, nu am putut să nu suspinăm puțin după Fergie, fosta membră a trupei. Spre finalul concertului, membrii au mărturisit că se simt foarte bine pe scena din România, faptul că au astfel de oportunități fiind un vis devenit realitate. Povestea s-a încheiat cu I got a feeling, întregul stadion fredonând …tonight it’s gonna be a good night. Și chiar a fost!

Am continuat distracția la Casino, unde era Trance Stage, una dintre noutățile festivalului. Jocuri de lumini, muzică energică și oameni fericiți – așa pot descrie pe scurt impresia pe care mi-a lăsat-o scena. Mi-am dat seama prea târziu că Inner Circle avea concert la Forest Stage, așa că m-am bucurat pentru scurt timp de prezența relaxantă a trupei din Jamaica.

Nu după mult timp, Armin van Buuren a pus stăpânire pe Main Stage. Stadionul era în extaz, iar distracția era departe de a se fi terminat. Am dansat puțin pe melodiile pline de viață ale artistului și în timp ce plecam mă întrebam cât va mixa în acest an. Cântărețul devenit deja o emblemă a festivalului, a mixat peste 7 ore – am aflat a doua zi dimineață. Energia pe care muzica lui au adus-o publicului le-a întreținut dansul până la ora 9 dimineața. În caz că mai e vreo îndoială că în Cluj petrecerile bat somnul, e de venit la Untold.

Voi unde ați cântat și ați dansat cel mai mult la Untold?

ClujLife - Te scoate din casă

Instagram

Ultimele articole

Evenimente viitoare

Tue 21

Muzeul Păpușilor. Personajele Commediei dell’Arte

9 May, 12:00 am - 26 May, 12:00 am
Tue 21

Expoziție Elena Ilash / Flora Sopa

16 May, 12:00 am - 28 May, 12:00 am
Tue 21

Tequila & Beer Party

20 May, 10:00 pm - 21 May, 5:00 am
Tue 21

Cops & Narcos having coffee

21 May, 10:00 am - 11:00 am
Tue 21

Interferenţe. Hedda Bach şi Szervátiusz István

21 May, 10:00 am - 2 June, 7:00 pm

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.