România, îmi dai voie să ajung la inima ta? | #JurnalDeFestivalier

by | Aug 7, 2018 | Articole, Festivalier

Citește primele două articole din seria #JurnalDeFestivalier #Untold aici și aici.

• Main Stage. 31 de metri metri înălțime și 80 de metri lățime, câteva mii de metri pătrați de ecrane LCD și decor. Povestea regelui războinic și a preotesei înțelepciunii, redată într-o lume tridimensională, pentru prima oară în România. Pentru grafica și designul tuturor scenelor s-au adunat aproximativ 500 de ore de muncă a 20 de artiști și designeri, consumul de energie însumând 5,8 MW putere instalată, adică consumul unui oraș de peste 40.000 de locuitori. Cam cât are Turda.

• 10 scene, public de nișă. La Alchemy au fost Șatra Benz, Deliric X Silent Strike, DOC, Grasu XXL, Specii, Macanache, Paraziții, toți cu oamenii lor. Oameni care nu ascultă altceva, decât muzică rap. La Trance, cea mai nouă și mai dorită scenă, ATB a făcut furori. Daydreaming a fost pe after-party, locația și decorul perfect pentru cei fără amintiri. Un tip aleargă în jurul scenei de câteva ore, cred că e de bine.

• Mi-am luat o jachetă cu franjuri. Pictată manual de Adina. Are 25 de ani și e din Roman. Lucrează și șase ore la un model unicat dar se hrănește cu zâmbete. Câte povești de oameni. Merge cu bocancii mei negri. Multe împletituri neglijente, cozi spic sau de pește, cărare alternativă, melcișori nineties, wet look-uri sau bucle retro. Împletituri care au durat și 13 ore, sclipici și tatuaje. Pălării, ciorapi de plasă și borsete.

• Doamna Mia e la Untold. A împletit codițe, a pus meșe colorate și flori în păr. Nu s-a plâns c-a stat prea mult în picioare, că arde asfaltul de căldură sau că muzica-i deranjantă. Nu vă spun câți ani are, e mai tânără decât mulți dintre voi. Vă spun un lucru pe care l-am invățat de la ea: dacă nu iubești foarfeca pe care o ții în mână, indiferent de meserie, atunci ar trebui să iei un clește. Ne cunoaștem de câțiva ani, suficient de mulți cât să mă facă s-o iubesc, suficient de puțini cât să-mi pară rău că n-am întâlnit-o mai devreme. O găsiți la festival iar în restul timpului la Foarfeca de Aur, acolo unde a școlit zeci de generații de hairstyliști. Acum a plecat, mi-a spus grăbită că începe The Prodigy și că nu-i poate rata ediția asta. Ce frumos ar fi ca toți oamenii să înțeleagă tinerețea așa cum o face doamna Mia.

• Firestarter, Breathe, Out of Space, Smack my bitch up… Pe Keith Flint şi pe colegii săi i-am mai văzut la Electric în 2015. Însă de muzica lor nu te poți sătura niciodată. Câteva sute, sătui probabil de altfel de hrană, au ajuns la corturile de îngrijiri medicale. O puștoaică, de vreo 18 ani, întinsă pe o targă își face selfie. N-a mai apucat să-l prindă pe Steve Aoki, care a respectat tradiția împărțind torturi, vreo 13. Nu știu cu ce arome, numai zic.

• Că tot veni vorba de arome, peste 1600 de inși au avut nevoie de ajutor din partea salvatorilor, aproximativ 40 fiind cazați în unitățile medicale. Și așa că prețurile explodaseră odată cu festivalul. Duminică a fost prăpăd, 524 de persoane asistate. Oamenii ăștia nu lucrează lunea sau sunt bugetari?

• Din nou, respect autoritățile clujene. Peste 1800 de jandarmi, polițiști, pompieri și medici + 700 de agenți de securitate, un spital de campanie SMURD și 4 puncte de prim ajutor, ce-i drept cam slab luminate. Anul ăsta l-au adus și pe Șuier, câinele vedetă al Poliției Române. Un bun mirositor, cum s-ar zice, povestea lui o știți deja.

• Despre incendiul izbucnit pe scena principală s-a vorbit cam mult la știri. Obositor. Mai puțin despre oamenii cu suflete incendiare.

• Voluntarii. Peste 1200, majoritatea studenți. Amplasați strategic în toate punctele de acces, zâmbesc și ne urează distracție. Dau indicații, îi ajută pe vârstnici, pe cei veniți în scaune cu rotile iar când nu este nimeni de ajutat, se apucă de dansat.

• Despre gunoaie. Personalul angajat se ocupă în permanență, există puncte de recilare, coșuri de gunoi din 10 în 10 metri. Toaletele sunt decente, se curăță la câteva ore. Problema e la noi, nu la ei.

• My milk shake brings all the boys to the yard, and there like, its better than yours. Damn right, its better than yours. Primarul e tare. Ne-am întâlnit pe la 3 dimineața la pressroom. Mi-a spus că a venit să fure puțin net, era îmbrăcat în blugi și într-un tricou Untold. A dansat în horă cu Mărțișorul, pe timp de zi. A dansat și la Tujamo, alături de prieteni și soție. A făcut fotografii cu oamenii și s-a plimbat nestingherit, fără vreo haită de bodyguarzi. Acum trebuie să danseze cu plângerile riveranilor care nu înțeleg că cei 90 de milioane de lei care vin în Cluj-Napoca în patru zile + sutele de mii de turiști, înclină balanța în defavoarea lor.

• Nu vreau să fiu hateriță dar care-i faza cu pruncii la festival? Am văzut și la Electric, am văzut și la Untold. Copii de o lună, două, trei, șase purtați până în zorii zilei în hamuri și cărucioare. Vă distribuiți odraslele în puța goală pe internet, îi hrăniți cu McDonalds și KFC, îi țineți în fum, frig și bubuială până la răsărit… și vă așteptați să faceți oameni mari din ei? Vorba vine, ce vezi în casă… faci și pe stradă. Poate că nu sunt mamă tânără și n-am cum să înțeleg ce înseamnă, poate că fiecare e liber să își educe copiii așa cum i se… apleacă dar cu siguranță aveți un bunic, un naș ori un unchi, o vecină sau o prietenă care s-ar bucura de câteva ore cu micuțul. Nu vreau să mă hazardez și să arunc cu pietre în campania pro-alăptatului în public, dar la festival? Pe bune?

• Ceva mai mari, liceenii Rock’n Roll, au cumpărat câteva zeci de mii de brățări pentru minori. Se intra pe bază de formular dar știm cu toții cât de ușor se falsifică semnătura mamei pe carnetul de note. Cred că accesul ar trebui să se facă cu însoțitor, am îmbătrânit. Sau să le poarte cineva mai mult de grijă, să bem zic dar cu măsură. Oricum, cred că am văzut mai puțin puștani ca în primele ediții și mai mult public format, venit de peste hotare.
• La VIP e zarvă mare. Fiul unui chestor de poliție s-a luat la harță cu fiul unui milionar. Ce de fii. Mărul discordiei, actuala sau fosta iubită, Vlăduța. Interpretă de muzică populară, o fată pe cinste de altfel. Bloggerii de la București au luat o masă mare, umblă în gang, mai mult vorbesc cu telefoanele decât cu oamenii din jur. E acolo și tânăra generație, de tipul Mario Fresh sau Golden Boy, nu știu exact cum le zice. Ei nu stau pe canapele, ei stau pe Instagram. Btw, Orange a dat trafic de net pe mobil gratuit în zona de festival. Botezatu, înconjurat de femei frumoase. Oameni discreți. Cu bani, mulți bani. O masă de 100.000, zic gurile rele. În rest, Fratelli face atmosfera, barmanii la fel de mișto ca anul trecut. Se aruncă cu șervețele, vorba lui Artistu, mai lipsea Babylonia în playlist și atmosfera era identică cu cea a anilor de glorie. Știu mulți care.

• Mă oprește un neamț, îmi spune că par pierdută (dac-ai ști) și că ar vrea să dansăm. Îi spun că sunt cu munca (motiv plauzibil) dar nu pare să-i pese. Îmi povestește că e pentru prima oară în România, nu a venit pentru artiști, i-a văzut la Tommorowland, la Glastonbury și la Miami Ultra Fest. E pentru orele târzii și pentru oameni. Pentru țara lui Dracula și pentru femeile frumoase. A, și pentru băutura ieftină. Fair enough.

• 02:10 a.m. Armin van Buuren. Primesc o notificare pe Untold Magic Press. E Ioana, ne spune că avem voie în Photo Pit primele zece minute. Nu toți artiștii autorizează accesul. Alerg zăpăcită de emoție spre poarta de acces. După garduri, în întuneric, marea de mulțime e tăcută. E liniștea de dinaintea furtunii, care a venit și la propriu și la figurat. „România, îmi dai voie să ajung la inima ta?”, începe olandezul într-o limbă stâlcită. A învățat o propoziție, în timp ce unii dintre noi încă mâncăm desinențe de plural și articole hotârâte. Îmbracă tricoul naționalei, la fel ca în 2017. În spatele nostru, tinerii din primul rând fie plâng, fie se isterizează neștiind cum să-și controleze emoțiile. Au pe brațe tricolorul, poartă tricouri inscripționate cu imagini din ediția precedentă și flutură pancarde uriașe cu mesaje de tipul: Armin, Transylvania has missed you! Ei sunt cei care vor dansa în ploaie câteva ore mai târziu, vor prinde răsăritul ținându-se de mână și-l vor îmbrățișa dimineață când se va arunca în mulțime. E trecut de ora 09:00 dar cine mai numără minutele? Încheie cu un cântec pe care îl dedică clujenilor și promite o surpriză pentru ediția cu numărul 5. Ceasurile de mână nu mai funcționează de mult, bateriile telefoanelor s-au descărcat. Suntem doar noi și muzica.

• Cât e ora? Am tras draperiile de soare. Caută în sertar, trebuie să fie un Algocalmin, îi spun somnoroasă. Târziu, e târziu. Ne-a fugărit politicos un voluntar, altfel prindeam 48 de h. Nu mai știu nimic de fete, nu mai răspunde nimeni pe grup de câteva ore. R nu mai știe unde și-a lăsat hainele aseară. Îmi sună alarma. Cine-s oamenii ăștia din fotografiile mele? Ori am eu o problemă ori toată lumea se pozează cu necunoscuți la Untold. Mă duc direct la redacție, ce rost are să-mi stric somnul? Încep să scriu: România, îmi dai voie să ajung la inima ta?

? ? ?

#JurnalDeFestivalier este o campanie online organizată de ClujLife în parteneriat cu Clever Taxi. Vara aceasta Sabina va participa alături de echipa #clujlife la 4 mari festivaluri din Cluj și își va povesti întreaga experiență prin articole, aici pe clujlife.com.

✓ Folosește codul de voucher Clever.Sabina data viitoare când vrei să comanzi un taxi în Cluj prin aplicația Clever Taxi și ai prima cursă gratuită (în limita a 15 RON) pentru plata cu cardul

Află aici cum folosești codul de voucher. Toate cursele făcute cu plata prin aplicație, prin card, sunt reduse la -50%.

Evenimente viitoare

Abonează-te la newsletter

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te pentru a primi ultimele noutăți și recomandări.

Te-ai abonat cu succes.

Share This