Guten Tag și salutări din Berlin! După cum bine v-am anunțat la începutul săptămânii acesteia, noi ne-am decis să mergem alături de Cimbru la European Street Food Awards și să documentăm toată acțiunea. Sperăm că ne-ați urmărit atent pașii pe Social Media și ați văzut că am ajuns cu bine. Și noi, și food truck-ul, și ingredientele pentru competiție. Și toată echipa, motiv pentru care astăzi vom vorbi puțin despre ei, încercând o prezentare scurtă a fiecăruia, pentru că trebuie să recunoaștem – ne-am împrietenit destul de bine și repede pe traseu.
Cu și despre Nicu am mai vorbit, așă că azi vă prezentăm ceilalți membri ai echipei.
Primul este Răzvan, bucătar de peste 8 ani, care a început aventura Cimbru din vara anului acesta, 2018, la Street Food Festival Cluj.
Să ajung să lucrez cu acești oameni faini a fost destul de simplu, m-am săturat să lucrez pentru așa numiții “patroni” ai restaurantelor din Cluj și nu numai și atunci am zis că ar fi fain să încerc o experiență food truck, unde punem mâna și gătim împreună fără a avea o titulatură aparte. Zis și făcut, am intrat pe Instagram, i-am scris lui Nicu, iar următorul weekend am început “cimbruiala”. Îmi place să interacționez cu oamenii pentru că, fiind față în față cu ei primesc un feedback mult mai amplu, mimica feței când primește comanda spune tot. Când vorbesc de tot ce înseamnă domeniul culinar, nu mai vorbesc de un job. Bineînțeles, e remunerat, dar pentru mine e un stil de viață. Printre plusurile unei experiențe food truck e și acela de a vedea ce țară frumoasă avem, dat fiind faptul că uneori călătorim. Cât ține de oameni și relationarea cu ei, am rămas foarte surprins să văd diferențe enorme pe toate planurile, măsurate pe distanțe între un oraș și altul.
Următorul pe lista noastră este Rareș, ajutor de bucătar, despre care am aflat că lucrează în echipa Cimbu de la începutul sezonului, de când au plecat spre Timișoara. Mereu pus pe glume și cu un zâmbet ștrengar pe față, acesta ne-a povestit cum a ajuns în echipă, cum și-ar descrie jobul, dar și cum decurge interacțiunea cu oamenii.
Cu Nicu și echipa Cimbrișorilor mi-a făcut cunoștință Radu Corcoveanu, un bucătar și prieten bun, iar pentru mine a fost un fel de provocare la început, care s-a dovedit a fi o plăcere în scurt timp. Poate părea nostim, dar de multe ori am asemănat jobul de vendor cu un circ ambulant sau cu țiganii nomazi, care se opreau oriunde și găteau, pentru că exact asta facem și noi, doar că într-un cadru organizat. Deplasările cu truck-ul prin țară sunt frumoase, chiar mi-a plăcut această experiență și sper să o pot repeta, chiar dacă lucrul cu oamenii nu e treabă ușoară, mai ales că sunt într-un număr atât de mare. În plus, te solicită psihic când fură sosul sau îți cer carnea bine facută, dar bănuiesc că acesta este riscul meseriei noastre.
Să vedem ce ne-a spus și Eugenia, sau după cum o știe toată lumea – Jeni.
Fac parte din echipa Cimbru chiar de la începutul acestui proiect. Pe Nicu îl știam dinainte, noi lucrând împreună la un restaurant din oraș. Alături de el am învățat ce înseamnă munca în echipă, seriozitatea, promptitudinea, dar în același timp și buna dispoziție. Despre jobul meu aș putea spune că e minunat având în vedere călătoriile pe care le fac prin cele mai cunoscute orașe din țară, pe care nu cred că aș fi avut ocazia să le vizitez altfel, dar nu e ușor să fii tot timpul pe drumuri. Avem noroc că, având o țară frumoasă, de pe geamul mașini vedem priveliști de neuitat. Oamenii sunt diferiți de la un oraș la altul și trebuie să ai multă răbdare pentru a interacționa cu ei.
Pentru că se săturase să stea închis în bucătărie și simțea nevoia componentei sociale, Radu a intrat în echipa Cimbru anul trecut, când i-a scris lui Nicu, iar echipa l-a întâmpinat cu brațele deschise.
Am învățat enorm de multe de la el, de la administrarea unui truck, până la gătit mai bine și mai sănătos. Jobul meu este destul de solicitant, dar având în vedere că acum am ajuns să fiu la Berlin, munca și sudoarea noastră are în sfârșit rezultatele pe care ni le-am dorit. Iar asta ne este confirmat și de oamenii care ne iau în brațe când gustă din mâncarea noastră.
Nu-l putem uita pe Alex, tânăr nutriționist și gurmand înfocat, care a fost primit cu brațele deschise în echipa Cimbru la începutul acestei veri.
Totul a pornit într-o zi extrem de plictisitoare de la fostul meu job, în care scroll-urile curgeau de la sine. La un moment dat ceva mi-a sărit în ochi: “Aceștia puteam fi noi, dar tu lucrezi în altă parte.“ Chestia aceasta chiar m-a pus pe gânduri, așa că am scris un mail repejor. Într-o săptămână , aceștia chiar am fost noi, iar eu nu mai lucram în altă parte. Toată experiența aceasta din zona street food e ceva aparte și super interesantă, deoarece ești pus în fața multor provocari având în vedere numărul mare de persoane dornice să guste din preparatele Cimbru.
În cele din urmă, v-o prezentăm pe Alina. Ea a început a călători cu cimbrișorii de anul acesta, din mai, dar crede că numele de Cimbru i-a răsunat în ureche de vreo 3 ani de zile, de când îi derula Nicu filmul lui mental despre cum va arăta toată povestea, pe vremea când erau amândoi colegi într-un restaurant.
Îmi amintesc în primă fază, o dubă mare și albă în drum spre Cluj, cu Nicu arãtând țanțos la volan, însă era cam apatică, dacă aș putea spune așa. Apoi au urmat pozele în care am văzut metamorfoza Cimbrului pe sub poduri în Mărăști, transformare realizată de Kero și Ocu. În mai am venit, am vorbit cu Nicu, am urcat în truck să văd cum e și-am rămas. Au urmat apoi plecări în minunata Românie, sunt multe orașe de enumerat, revederi cu oameni dragi, noi legături și întâmplări peste măsură. Faptul că am călătorit toată vara prin țară m-a făcut să mă reîndrăgostesc de ceea ce avem aici, însă vine la pachet și cu o anumită conștientizare și anume cât mai avem de lucru, fiecare persoană în parte, începând cu asumarea responsabilității pentru lucruri simple, ca a arunca/strânge gunoiul după tine după ce mănânci. Și pentru că am pomenit de responsabilitate, țin să mulțumesc pe această cale tuturor oamenilor care ne-au tras de urechi când a fost cazul, tuturor care m-au crezut “urâcioasă” pentru că nu le-am servit cartofi la tagliata, sau o bucată de steak din “aia mare de pe grătar”. De asemenea, le mulțumesc și celor care au avut răbdare, înțelegere, și empatie pentru o bucătărie mică pe roți, unde protagoniștii și-au dat silința să ofere ce-i mai bun în orice fel de condiții, și nu, nu recomandăm servirea la pachet.
Cu toții au fost pregătiți de competiție, noi cu emoții mai mari decât ei probabil. Dar au fost toți la fel de veseli, energici și optimiști, iar titlul câștigat aseară la ESFA este o confirmare a efortului depus de echipă. Noi nu putem decât să ne bucurăm că au reprezentat Clujul și România și să-i susținem în continuare!
#chasingcimbru #clujlife #BTCoolBank
