Cum a prins viață pietonala Eroilor la Jazz in the Street

by | Oct 16, 2018 | Articole, Cum a fost la

Am două stări existențiale în weekend: ori dorm, dar somn din acela de mă trezesc și mă culc la loc, indiferent că-i zi sau noapte, ori stau prin oraș de vineri seara până duminică și iau la rând localurile și evenimentele, că doar o viață avem. Weekendul acesta, nu știu cum am reușit, dar le-am făcut pe ambele. Pur și simplu n-aveam stare știind că începe Jazz in the Street, părea și cald afară (știu că și sâmbătă a fost, am auzit la Știri), așa că pe la ora 16 am cedat tentației și am început să-mi sun prietenii să mergem pe Eroilor.

Majoritatea erau deja acolo, dovada vie că nu eu îi scot din casă, așa cum se tot lingușesc. Eu am ajuns în jurul orei 17.00-17.30. Eu mi-am imaginat că la Jazz in the Street va fi ca la o ieșire în oraș, seara, când la început e mai pustiu și apoi, cu cât se face mai târziu, se adună tot mai multă lume. Am fost surprinsă să văd că petrecerea deja începuse și mulți clujeni au ales să-și petreacă duminica în stradă. 17.000, mai exact. Mulțumim și vremii frumoase pe această cale. La cele 22 de grade și cu soarele arzând pe cer, era greu să spui ”nu” unei plimbări pe Eroilor. Mi-a plăcut că puteai spune rapid aruncând o privire în mulțime cine sunt cei care au ieșit din casă special pentru Jazz in the Street, cine sunt cei care erau doar în trecere prin zonă și trag cu ochiul, chiar zăbovesc câteva minute și… categoriile se termină aici, căci nu am văzut pe nimeni trecând val-vârtej pe Eroilor, pufnind – ”Iar a ieșit arta în stradă?!” Am văzut doar oameni bucurându-se de ea.

 

Ar fi în zadar să descoasem acum programul, să luăm la rând grupurile artistice din țară și străinătate care au încântat publicul cu muzică, dans, acrobații, magie, teatru, fotografie, improvizație, desen și caricatură, jonglerie, graffiti. Nu de alta, dar au fost 35 la număr și noi am mai povestit despre ei și în articolul de aici. Un lucru vă spun sigur – fiecare a surprins în felul său și fiecare și-a găsit locul în inima oamenilor. A fost ușor să-mi placă la Jazz in the Street pentru că dacă nu erai cucerit pe loc de un spectacol de magie, de exemplu, puteai face doar câțiva pași și dădeai peste un moment muzical, care îți înmuia inima și te ținea pe loc. Lumea era adunată în jurul artiștilor, stăteau liniștiți sau râdeau, îți era mai mare dragul să devii parte din grupul lor și să descoperi și tu ce se întâmplă chiar sub ochii tăi. Uneori m-am prins cam greu, recunosc, alteori parcă eram ademenită de unii artiști, chiar dacă distanța dintre punctele de desfășurare era decentă. Dar bineînțeles că erai atras de locul unde vedeai mai mulți oameni adunați, parcă plutea deasupra lor o bulă magică a curiozității care făcea incantații să te ducă acolo.

 

Poate credeți că artiștii au fost adunați de pe nicăieri și se aflau în stradă pentru că e singurul loc în care pot performa. Dacă aveți părerea aceasta, păcat că nu ați trecut pe la Jazz in the Street, pentru că ați fi înțeles instant că organizatorii își propun întocmai să susțină și să promoveze tinerele talente din rândul performerilor stradali și să ajut comunitatea locală să înțeleagă rolul artelor prin crearea de întâlniri neobișnuite între artiști, locuri și public. Printre invitații speciali s-au aflat renumitul busker internațional Lewis Floyd Henry, multi-premiatul chitarist AG Weinberger, iluzionistul Cristian Gog, dar și trupele We Singing Colors, The Amsterdams, Cats in the Rain, nume care nu sunt chiar de ici-colo și care au reușit să transmită o emoție incredibilă într-un decor în care fericirea și încântarea nu pot fi prinse între pereți pentru a le simți mai multă vreme. Și le mulțumim pentru acest lucru.

 

Deja m-am lungit cu poveștile mai mult decât plănuisem, dar încă mai vreau să punctez un aspect care mie mi s-a părut definitoriu pentru acest eveniment. Jazz in the street nu are vârstă. Am văzut copii care râdeau cu gura până la urechi, tineri adolescenți căutându-și locul și o formă artistică care să-i reprezinte, grupuri de studenți bucurându-se de o duminică împreună, părinți, bunici, oameni de la 0 la 70+ și nu am simțit în cazul niciunuia că e nepotrivit să se afle acolo, așa cum îți mai vine să spui pe la un festival – ”Oare ăsta ce caută aici?” Și la fel de bine pot spune că am stat la un spectacol de magie pentru copii și m-am distrat copios, la fel cum am asistat și la momentul lui Floyd Lewis Henry. Și nu simt că am făcut nimic greșit.

Ba din contra. Am avut o duminică superbă și mulțumesc soarelui și celor de la Jazz in the Street pentru acest lucru. Voi ați fost, cum vi s-a părut?

? Credits foto: KOMITI ◘

Abonează-te la newsletter ❤️

Periodic primești, direct în inbox, cele mai recente știri și recomandări.

Te-ai abonat cu succes!

Share This