Sper că v-ați distrat la ediția a noua de Comedy Cluj și că ați profitat de varietatea de evenimente. Printre spectacole de teatru, filme sau improvizații, am dat o fugă și la unul dintre evenimentele speciale ale festivalului. Așa am ajuns să stăm de vorbă cu fondatorul Times New Roman, Călin Petrar, ce poartă pe site-ul TNR titlul de Fondator & Senior MST. Dacă sunteți puțin nedumeriți de semnificație, nu e necesar să dați search pe Google. Pentru a înțelege această poziție, e de ajuns să vă gândiți la cea mai strigată urare din sfera politică în ultimele luni. Dacă tot nu ați înțeles, poate că e mai bine așa…
L-am întâlnit pe Călin la ceea ce era prezentat ca un atelier de Humorous Creative Writing. Majoritatea celor prezenți aveau pregătită o agendă și ceva de scris. Ne așteptam să fim puși la treabă. Doar că, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, așa că ne-am văzut puși față în față cu un bărbat relaxat, care era gata să povestească prietenește cu noi și să ne răspundă la curiozități. M-am simțit ca și cum am ieșit cu un prieten vechi la o bere și povesteam ce mai e nou.
Una dintre temele discuției a fost umorul feminin. Călin spunea că avem potențial, dar avem un mare dezavantaj – faptul că nu obișnuim să utilizăm autoironia. Pentru a-i face pe alții să râdă, trebuie să te faci pe tine să râzi mai întâi, spunea el. Ne-a propus și un exercițiu. Dimineața, când mergi în fața oglinzii, în loc să te aranjezi, timp de câteva minute, analizează-ți trăsăturile faciale și caută motive de râs… râs de tine. Facem exercițiul acesta, fetelor?
Lipsa autoironiei este vizibilă și din preocupările pe care le avem. Călin a subliniat că una dintre problemele noastre, ca popor, este că mereu ne interesează capra vecinului. Suntem dispuși să ne amuzăm de ghinionul sau imperfecțiunile altuia, însă ne deranjează când se fac glume legate de noi sau preferințele noastre. Așa că, dacă umorul ar fi învățat la o școală, autoironia ar fi în programa clasei pregătitoare, din perspectiva lui Călin.
După o discuție de peste o oră despre umoriști, limitele impuse prin lege și căi de a ne antrena umorul, l-am mai întrebat pe Călin una alta despre relația sa cu Clujul, pe care l-a părăsit imediat după ce a terminat Facultatea de Istorie și Filosofie.
Am plecat din Cluj la vreo 3-4 luni după ce am terminat facultatea. În 2003, când s-a întâmplat asta, pentru un absolvent de filozofie nu existau deloc oportunități profesionale. Și am mers direct la Dinescu. Am scris la “Aspirina săracului” mai mulți ani de zile. De acolo am avut un ocol pe la “Adevărul”, un an și ceva. După Adevărul, am scris la “Plai cu boi”, iar din 2009 la “Times New Roman”.
Atunci, în 2009 a luat naștere Times New Roman. Mai exact, discutând cu un prieten, care a fost de acord să finanțeze site-ul și pe care îl numește în glumă “mogulul”.
Ideea ne-a venit la bere și la început nu era deloc definită. Voiam doar să facem un site. În primă fază ne gândeam inclusiv să facem un site cu tentă politică – apropo de asta, la noi nu există cultură politică, lumea nu cunoaște concepte elementare de politică. Am tot discutat ceva timp despre proiect. El se raporta la ce se întâmpla în America, unde erau bloguri de atitudine față de aspecte politice. Până la urmă am zis că m-aș simți mai confortabil să facem ceva în zona umorului pentru că eu asta am fost și până atunci – un măscărici. După ce am stabilit cu mogulul că va fi în zona de umor și am mai vorbit cu doi foști colegi, cu care am lucrat la Aspirina și Plai cu Boi.
Echipa inițială a fost formată din doi oameni care scriau conținut, un caricaturist, și un al patrulea care scria din Berlin, fiind plecat o perioadă în Germania. Pe parcurs, colegii s-au tot modificat, luându-le locul foști colegi de redacție de-ai lui Călin sau diverși amici. Iar în momentul de față, echipa e formată din 5 persoane, fiind neschimbată de 6 ani – un lucru de care Călin e mândru.
În timp, Times New Roman a ajuns să fie la zi cu evenimentele de interes public. Pe site sunt publicate zilnic materiale pe teme politice, culturale sau sociale. Deși site-ul a devenit cunoscut ca un unul de satiră, s-a întâmplat ca uneori să fie preluați ca sursă a unor știri reale.
Am fost preluați de multe ori de site-uri (să zicem) serioase. Dacă ne preluau pe noi fără se se documenteze, nu erau foarte serioși. Cei de la Realitatea au făcut-o, iar după vrea două ore au șters articolul, dându-și seama că nu e o știre reală. Dar cel mai frumoas e că au făcut-o Evenimentul zilei. Noi am scris un articol cu 10 perle pe care le-au spus elevii maghiari la BAC, unde ne-am pus ideile din cap. Ei l-au preluat și au spus că sunt perle reale. Deși li s-a zis că sunt făcute din burtă, inițial nu au șters articolul, l-au păstrat.
Întrebat dacă îi lipsește ceva din Cluj, după atât de mult timp petrecut în București, Călin remarcă evoluția orașului din ultimii ani.
Când am plecat din Cluj nu mi-a lipsit nimic. Mi-a plăcut dintotdeauna Bucureștiul. Am avut o groază de prejudecăți la început, ca orice alt clujean. Acum, în ultimii ani, îmi lipsește ceva. Dar nu ceva ce aveam înainte în Cluj și acum nu mai am. Îmi lipsește ideea că se vede o perspectivă, se vede un oraș care încearcă să se dezvolte, să devină mai occidental și – un pic – de la stat cu spatele, să întoarcă ochii și spre cetățean. În București nu văd chestia asta.
I-am propus și să se pună în situația de a-i prezenta unui cameleon venit de departe orașul, alegând 3 locuri-cheie.
În primul rând, ca să simtă esența orașului (acesta e un oraș studențesc) trebuie dus neapărat pe Piezișa. Dar să nu uităm că există și componenta muncitorească a acestui oraș – trebuie dus și la un birt din Mărăști sau Iris ca să simtă și omul autentic, nonhipster al orașului. Și un tur al orașului, cu insistență asupra originii maghiare a clădirilor. Chiar dacă reacția băștinașilor de aici este de a nega acest lucru, nu înțeleg de ce o fac. Nu există nicio problemă în a-ți asuma istoria. Ca să putem merge mai departe, trebuie să ne acceptăm trecutul și prezentul.
Tu ai fost la întâlnirea cu Călin? Cu ce idei ai rămas după ea?
? Anita Jambor | Komiti ◘
